armonie

puiul doarme armonie

somnul moale moale moale

construim case din lego și blândețe pentru mâine

non-limbaj puțină pâine cărți cu ilustrații mari

urși la circ sau urși la zoo pas cu pas să le repari

un balon și un balaur

un ecou și o grădină trambulină să tot sară

kiwi mult și sori răsară 

cu umbrele cu răbdare

mama râde puiul doarme

când pisica

când pisica stă la picioarele mele

și ies din somn râzând până nu mai am aer

când mult din ce mi se pare că sunt aș vrea să fie o amintire îndepărtată

oamenii care se împușcă în cinema nu sunt altceva decât angoasele noastre nesfârșite

falii cu care ne mândrim

cum facem curat cum aducem o ploaie magnifică peste casa noastră

cum începem călătoriile cu mers pe mese și paste la all you can eat

dimineață luminate i am a bit psycho

bărcile și mini-porturile

turiștii sunt și mai pierduți decât noi

asta e sigur

telefonul cu dumitru

telefonul fără fir 

telefonul fără filtru 

telefonul cu Dumitru 

întors în yală

în sine nimic de care să te temi

într-o cabină minusculă cercuri mari imperfecte vise defecte aparatură de zbor

cocor de schimb bătând lumea la picior vrând să ne cânte nemurirea-asta frumoasă

care casă de păpuși care stai că mie-mi pasă

carne creștet nouă uși prin niciuna să mai iasă

megafon perfid culcuș seva singură sosește

ultimul apel acasă încuiat în cap de pește

ireal greu de trecut sfinxul apa focul gândul

cu îndrumător și roabă grădinar lucrând pământul

hai să ne calmăm cu toți doare tare de-aia faci

manuscrise imperfecte prinse-n florile de maci

cu pământ și lumânări cu reducere la flori

de numauitacămor

lasă că te faci tu bine toreador

de plecare de-nceput

nu mă laș aișa sîngur să mă-ngândur până ieri

să nu mai știu de nimica să mă pierd cu toatî firea

mai bine rămâi acasă poț să și îmi faș o farsă

să fi sigură de asta că n-a să se mai repete 

să vorbești cu mine însumi da sî pârî un pereți

scriu sincer la scrisoricî alșeva nu vreau nimicî

dacî vini norii negrii și tu vrei să merj cu mini

la dentist în alt oraș să ne facă pi tăț bine

iau umbrelă pufarine șî pantof de lac cu curjî

coarne di șerb în pădurii șî o inimî și plânji

da mai bine hai acuma sî ne-nveselim o leacî

am șî chec și vin și sare și o ancoră cununî

am șî taraf cu mărjele șî cântec și noapti bună

da tu și aduci pi masă fată bună

ia cî plec Io bună voie șî iau florilor cu mini

am glumit ăi pătlăjico nu pot să fiu fără tini 

știu că îi târzie ora șî nu ai cum să mă-nlături

aduc zestre soneria animale și trei pături

ghini?

ghini

da ramânii stabilit cum scrii-i aicea

iau bagajulii și tăt ce mai am cu mine-acuma

numa' dzâmi și fac întocma

cu bilet și cu veșminte și cu straniu de duminic

ghini?

ghini hai la picnic

înghit ce nu folosești și stăm așa mai tot timpu'

vrei?

da sigur

vrei tăt timpu

20-30

am trăit atât de multe încât expir și obosesc

mă schimb în pește într-un text în mașină de scris în lovitură în pretext

un telefon anonim un țipăt măști

dacă la tine nu te poți întoarce de ce crezi că te:ai putea întoarce aici

oftez mă schimb în ofițer în pâini de ieri în unt în poezii simplifică

ea moare azi sau mâine supa asta-i pentru ea tancuri de ciocolată și vorbe ce nu-s de nasul tău în timp ce tot ciopleam un pui de om

ibsen și praf de stele ce fac cu ele și de ce caut urechi să ne audă

sunt om nu baracudă acceptă tot ce e oricum nu pleacă azi orez și brazi și brânză rasă pe obraji evantai cu care taie greața oaspeților englezi un salt un somn un singur sertar încăpător de zbor de pasăre și de lichior

de carte și de cor de crin decor depou delfin devin din nou o ceașcă de cafea fără cafea 

ca ziua fără mine-n ea cu coarne clar conduc cucoane taxiul merge doar pe vârfuri și tot ne mai trezim vorbind fără că nimeni sa, ok?

în timp

e imposibil să mă mai întorc motanii torc orașul doarme o inimă de acum zece ani o bătaie pe ritm orașul București în 98 și inocența mea de care va mă rușinez ba mă mir ba mă bucur

asta nu e poezie ăsta nu sunt eu nu deschid 

nu mă mai pot întoarce niciodată acolo dar nici aici pasărea de aur e mereu în altă parte bate din aripi și scrumează pe jos

singura întâlnire ratată - cu mine

cuvinte neterminate - ale mele

glorie închipuită

e doar un copil caută să respire la fel că ceilalți

sfarmă cretă pun răsaduri doar așa că să avem de ce să ne împușcăm

schimb gloanțe oarbe pe gloanțele celelalte

nimeni nu trage nimeni nu rumegă

pinnata uriașă un disc care se tot caută

nu mă voi mai întoarce niciodată aici mai bine casc ochii

și buteliile și branhiile bărcile ce se închid iarna

pentru că atâta e

nicio altă masă

nimic mai absurd sau mai colorat

tic-tac zice poate tac poate stau nemișcat poate uit poate rămân atent

și iar se deschide

și pe bune că altceva nu mai e

mai bine trag aer acum și beau din fiecare ocean sau mă retrag undeva cu oamenii

ce crede dumnezeu despre nasturii mei

taler trebuia să sară tribunalul în afară

picuri mari în crăticioară sunt adesea tot eu însumi

elefantul tamburina tine minte ochelarii 

lama caută scăpare întreg ne miros ogarii

de la cizme pân' la piele cu bune cu rele avem

pod ce e numai al nostru unde ne-ascundem de monstru de balaur de balanță

de cenușă de dovezi câine ud cu ochii verzi scrii din nou o uvertură

flore ferestre decupezi îți mai crește înc-o gură

coș cu ură cum se coase-notul după geamandură

dacă scap mănânc conserve dacă nu ulei și zgură

caut cocoșii de nuiele și copii de noapte bună

în hotelul mereu liber omul lupa o veghează

șterg lunete și halouri uit încurc încarc inele

cel cu nouă așchii-n trupuri mă cunoaște se atârnă peste fire pur simbolic

tel curat anaerobic

lume iute de picior cu cântări în dup-amieze

nu vreau să mă mai deznod bigudiul diamant pe o stradă cam că asta

jur să scap și scap cu totul ochiul rond rectific galeș

sunt și seva sunt și roua scriu fără să fiu aici

de pe-o casă cu emoții sirene sar drept în față

trei cu gheață una mâine să i-o dai pe datorie

știe el să se salveze și să-ncalece alături

visul se visează singur omul tot clădind greșește rândul dar girafa știe

să se lase moale moale să stea jos să vadă stele cu un ochi deschis când altul se închide provizoriu

glorie greu hapsân în parcuri

grimasă cu anecdote 

cum să ne desfacem capul când cărările închise

cale-ntoarsă fac la român

român deznădăjduiește pare mult când pierzi alene ulm elementar compendiu

cred că e un banc de toamnă

un ecou un imn un semn

un pe jumătate taur

capcane de jucărie pentru templul dinăuntru

unde nu sunt zei și meșteri

unde nu caut lumina

drept la vis și mitraliera

la întindere de ape la mine de dinainte la glezne desperecheate

la epave la incendii la sărit coarda aproape

dansul poate să surprindă ce cuvintele nu poate

un câine mă urmărește poartă patru pietre-n gură una eu una el una dumnezeu și una ce ne ține laolaltă că o apă între peturi

una o oglindă slabă una nesfârșitul ăsta una șoapta una câmp

fetele din când în când 

una vârf una uitare un un un

o un un un

a un un e un un un

un un un e un a un un 

in un un a e un un

moment vesel 3

caută silogisme caută îneacă motanii că ne vedem oricum la sfântul pentru o copie a unei copii a unei copii o glumă sărată de la rana cea mai mare care se rotește-n spațiu grație grațiela campion la scrimă pe-ntuneric

sunt atent la umbra care care brânză de burduf săritura cu tulup că poate nu vedea de la intrare grupa mare cu dorința grădinița vânătorii sau alcoolic cum se face sau se sparge cate-un capăt

dacă e sa fim serioși să stăm de-a dreapta primei mame care vinde mitraliere genți de piele pește crud și merdenele în trompetă ție

ți se pare banc dar luna e departe nu ajunge să-ntinzi mâna hainele pe sârmă umerii pe cârmă dar zidarii vin deasupra cu baloane revelioane gata gata să răsară

și cocoșii decuseară și copiii sub o sfoară iartă-ne tu zeu din carne lasă karma să atârne-ntr-un deșert anapoda cu anaconde și iertări purtam și fracu-ăla cu pinguini cu guturai și lanterne fosfor cu tămâie lapte praf un epigraf în intersecții

taie unde se arată vesel schimb monezi de crevedia se strică mașini de scris plictisiți de icre negre de abis și bile albe o popică care-așteaptă doar schimbarea cea mai mare peste ochi de oameni încă vii

aleluia clementina și păstorii toți păzind o lumânare lumea mea încape doar într-o servietă după bum și-ncepem iar mâna-n pantaloni tentaculele pe abecedar

niciun final nu poate prinde din sclipirea ne-nțeleasă stă pe masă netranșată-așa că ni se pare sens că nu e el ne vede și zâmbește calm cu dinți de cal aliniați careu de popi pinocchio ies din pește ies din peșteri poate știu să-not

moment vesel 2

mă bântuie cum i se făcea rău și tot o vomă toți dar pe unii îi doare mai tare dans dă-ne tu din proviziile de anul trecut

ce moment penibil la cabane ținem minte doar ce vrem cărămizi și solzi cu gem

le rotesc sau mă rotesc cu ce sens când scopul nu e

să culegem din fântână ci să fim un fel de apa care curge nu se poate explica

așa că mă angajez la circ nu mai au locuri vacante de când cu incendiile și știți voi mai bine

zero zero mai bine nu mai cauți clei care să rămână carceră cu sarumâna

mai bine ne liniștim recunoaștem că nu știm cine suntem unde suntem și de ce și iei tu liftul să te ducă-n siguranță

moment vesel

când îți dai seama că totul e așa cum ți le traduci în capul tău acolo unde șuieră vânt tancuri ce mai e

alimentară și durerea dintre șolduri unde toți ascund frontala și țambalul și țigară

ultima dorință e un fel de Rubik cub cu ceas pe dreapta ceafa la palme ca pe 

albumul ăla de pe care că pricepem încărcând mitraliere campioane lampioane bă se face

că dormim și între tot nimic din curcubeu tot număr și-mi aduc aminte că

mă las singur să cad și după țip un fel de ajutor tricoul l-am uitat și șifonierul că plecasem fără sex deci un pic șifonat

vezi e adevărul între rânduri, dar cine mai are timp trage de lanțul de wc-u că-s tot eu torc tare viața trece rege moare oare cu ce tot greșim viclean volanul mă trage pe dreapta

cere-mi actele și ceapa poate plângem sincer șinele de tren ne pierdem în văzduh sau aruncați în apă cu goblen nu-ți fie frică

ne vedem măcelărie cu colaci avem ne-mpăcăm la strofa patru sau mai vii tu la refren

când asta nu se termină nu mor termitele când vor oamenii de la radio cu fractură peste sunet inginerii

metrica și sistemul plăcerii-ntr-un joben străin când cain când abel când geaca lu adelin

e deja aglomerat nu știm dacă e un fel de femeie sau bărbat miriapod împachetat și gata de plecare

aeroport și ține țipă cel mai tare revelionul cu sirene și cu spumă din șampanie

eu șamanul tu un fel de eu voiam să-mi cer iertare da' nu prea dau telefon

am mesaje în cutie cu tămâie-n farfurie și lactate de la omul care înc-așteaptă

am pus mâna peste ochi și voalul se schimba în apă

adormeam când calu-adapă calmul cine cască gura miezul nopții gata

cum am ajuns aici

cum am ajuns eu aici

mă văd

o mânecă suflecată una nu

privindu-mi viața pe care nu o înțeleg

dezgrop morții

beau și mănânc ce rămâne

scriu te miri cui și întreb au ajuns scrisorile mele la moscova sau încă saltă triste în geanta poștașului

iar el, lui cui îi scrie să-l întrebe de una de alta

mătur adorm

nu ajunge nimeni nicăieri

e o odihnă prelungă

îmi e foarte rușine de-aia plec

și pleacă cu un papuc doar pe jumătate

sufrageriile fotoliile florile

praful de pe șosele

mă cheamă macadam și sunt mândru de mine

nimeni nu-mi știe drumurile și palma închisă

seva trece prin corpul ușor și numără 

cum am ajuns aici

#

toți vrem să fim superstaruri unora le iese alții stau că plătesc nota

semnături în alb pe negru și trageri ca-n white dakota cu călugării degeaba așteptând din nou să plouă

contemplând sau nu se vede că mi-am pus ocheanul invers

într-o barcă cam cât asta călătoresc scriitorii și se uită-n guri de pește de parc-ar fi aurite

mă întorc la manuscrisuri și la bolul cu cireșe uit adorm de ce să-mi pese că se duce iar semnalul

în gări doarme pelicanul fără să mai știe lumea

numără trabuc și farsa foile dintr-o salată ne acoperă cu totul

dac-am putea dar n-am putea de asta am rămas aici

cu coasa între coaste numărând

poștașul bancnotele oare cum se vede de sus și câte gânduri mai rămân cu noi

ar fi fost nevoie de un drum pe care sau pe carne știu șiretul se desface

joc table cu cine mai vine plec tot singur la conac dumnezeu curăță puștile doar așa de hobby

păsările sunt toate vii ce șmecher toate hainele la dungă și tigăile la loc

e ca atunci când porți haine aurii și te crezi neînțeles când de fapt tu nu știi s-asculți

am fost și eu acolo și eu acolo îmi imaginez un gazon uriaș pe care să fugim apoi

înțeleg că iarba crește altfel și că mările sunt pline de capace de bere și peturi

știu citim astea cu dicționaru-n mână și diamante-n cioc și cineva se roagă pentru liniștea noastră

vezi tu de două săptămâni nu mai ies din casă să vând busole și nici să aprind chibrite în casa scărilor

se schimbă multe cerul intră tot pe fereastră și rămâne aici cât să-ți bei tu ce mai e prin sticle strigă

cineva de la patru dar nu pot să ridic receptorul să deschid cabina fanta pentru dialog

ziare zestre sau ce mai e nevoie în situații ca asta

greu de urmărit ca prognoza meteo când știi oricum c-o să mori și astea-s ultimele cuvinte

spui un mulțumesc în glumă îți pui tocurile toate și aștepți episodul următor

cu și mai multe twist-uri într-un plot pe care nu știm cine l-a scris

totu-a plecat de la o glumă acum vă plimbați pe străzi cu pancarde cu noi sau eu și

și dac-aș veni acolo nu m-ar băga nimeni în seama așa au oameni nevoie să se revolte pe chestii care de fapt nu reprezintă problema

dorm liniștit cu fericirea la tâmplă visez mereu altceva mănânc din oală formez reformez

car cu simț de răspundere post scriptum ușa liftului se închide și nu mai ai ce să explici sau cui

e devreme așa că pregătim o baie în care intrăm toți și stăm așa ca și cum ar fi pace pe terra

fake voices

i'm preparing some piano recordings for a poetry night on the radio

there's a voice in my head saying

i also created a nice art work for it

who the fuck do you think you are, you don't even know how to play

i know i'm a cheatter, i reply, i can admit that at any time

it says you can't do that

then i say: o, yeah, and what are you gonna do

become a human and say it in my face?

create some chaos?

then it goes silent

and i keep editing and playing, thinking

i'm gonna make my own radio if needed

i'm gonna change one thousand times

count the countless stars and binoculars

this is who you can make your voice go silent

and see the world while kind and with empathy

for that who doesn't know how to make it go away

it's just a matter of time and practice

two sides

unde sunt prietenii mei imaginari

unde mai pierd timpul

ce lapte beau în halbele lor încăpătoare

cine se rostogolește în capetele lor

o sonerie nu mai spune nimic

nici telefonul

nici poștașul nu mai găsește strada asta

mansardele

floarea care crește din ea însăși

toate vor să știe unde se trage cu pușca

unde se fac băi cu miere

unde se scufundă ei în pene ce nu se lipesc de piept

where are my immaginary friends

what are they thinking about

where are they flying

stay silent

these steps are yours

this dream is dreaming itself

gigant animals

tiny lights

celebrating the outsiders and their extended families

what's done is done

what's coming is improbabile 

cars pieces and the second fox catching something new

#

cuvintele se aud sau se scriu singure

se urmează unele pe altele într-o furtună pe care n-o putem cuprinde

ochii se deschid și ultimii oameni cad în somn

desfac noduri măsor corpurile rămase singure

tot ce pot să pricep nu mai e de folos acum

soarele ne rumegă răbdător pe maluri

am curățat oceanele ne-am iertat pe rând am mai trăit câțiva ani apoi am plecat de bună voie

//

ochi în ochi înțelegând

ochi în ochi sfidând îngerii

liniște

liniștea e acasă

cu pisici în jurul nostru

în timp ce citim povești liniștite sau amuzante

în care totul se termină cu bine

cel mai liniștit sunet deocamdată 

e torsul unei pisici

aceeași liniște și în oraș

și înăuntru

#

grigore marcu molimă

te iau cu elicopter da' doar așa

să vedem răsăritul extra peste lună 

și butoaie cu surplus când cu toate pe la uși și cu frica-n oase idolii de pluș în glumă

când ieșim din piramide cu vin sexy și-o alună

cine să se mai adună

iar pare că dorm aiurea dar tot am făcut rocada cu doi rockeri la posada

să pierd rândul sau așa țineam volanul 

dar dj-ul cel mai mare ce tăcere vrea să pună 

și eu știu să număr vămi cine mă mai numără

struguri mari cât casa 

de marcat mediocru

linii trase cu ruleta

pâine coaptă de sârmă echilibrul când tragi orb 

plictiseala se tot plimbă 

din carlingă cine pune primul stop

cum adică anvelope și sultan

#

cu pâinică cu salam cu rugină cu port-armă nu speram

să ne vedem dar eram de la spate că ferrari fiecare cu arcada

cu pistoale inventam că să pară ca să par că așa e moda-acuma decupam sport national teritorial

dup-aia te repari o cheie franceza ne-am

sange-albastru uit și cratimă alama

pe jos părea mai aproape nu oprim peste cadran

coc pe dreapta cu probleme c-a rămas elanul singur

numără vizitatorii și petale provizorii

arca barca tricicleta cu i'm sorry lady dar

tata nu era zidar nici sandale nu gaseam la reducere tristețea dintr-un han

strboscopic ca zidan cum se scrie că uitasem falafel cu oxidabil amalgam 

care ușă că plecam tot călare iar e mare cordial

când deși cu toate astea noi mai și exageram

întrecând electric gara și semințele-n borcan

era frig era-ntuneric și cântam basma pe glezne sfertul de aeroplan

să mă ierte cine stă de pază noaptea dar nu vede de colină

am mâncat o amandină secundar

și nu se mai dar se-aseamănă cu mine de mine aurora

îngânam să treacă ora peste car

marșul

trec păsări peste casa scărilor unde numărăm flăcările bețelor de chibrit și oamenii întoarcerile provizorii limbajul nu ne folosește desenăm cercuri imperfecte intrușii tușesc privesc adânc rezervele se înjumătățesc cine se înalță pe vârfuri să vadă dincolo de zid și să aducă veștile și aici cine schimbă o haină cu alta un braț cu altul o balenă cu un clipit trist trece fanfara pe lângă noi noi ne facem că nu suntem aici

da

ochi vad

lumea pe dos

deși lumea nu

trec des

uit

număr

și cu cât forțezi

cu-atât te întorci în același cerc

sacul gol

pălării întoarse

tobe surde

un gest nesigur

un om care tremură a uitare

am îngropat întrebările și pe mine

e lin și se vad toate fețele monedei

când încerc să uit

ne trezim

ne facem că vedem

apoi ocheane

apoi holul lung

văd nu văd ce diferență face

absent cât pentru o scenă întreagă

sunt fractura golul

apoi

apoi 

trecutul împrăștiat

odihna

mă așez într-un pat mare și respir amoniu

conduc cu viteză

flori sub tancuri și

tancuri în palme

anagrama

luna alene măsoară oamenii

nu te strădui

stelele sunt așteptate

ascultate sunt vămile

memoria o farsă face să pară totul moale

intru nu pricep

ies nu pricep

nu cred nu caut nu țin să dau

nu lua asta în serios nici pe tine

pescărușii caută focul

cineva stă nemișcat

ceaiul așteaptă

golul

gama

gondolele

gândesc nu

schimbul

  - dacă vine îngerul la tine și-ți spune, pot să-ți dau tot ce-ți dorești. exact așa cum îți dorești. curând. dar vor pleca din viața ta persoanele pe care le iubești cel mai mult și o să trăiești cei mai grei cinci ani din viața ta. după asta, vei vedea totul mult mai limpede. nu vei mai cauta motive să fii trist și viața ta va fi mult mai simplă. ce zici, faci schimbul?

- de ce faci asta? pentru ce?

- tu m-ai chemat

- chiar poți face toate astea și repede? și știi tu cum va merge totul după aia?

- da

- nu știu dacă vreau

- bun. nu mă așteptam. e un răspuns bun

- și totuși, ce alternative am? nu prea știu cum să mă fac bine de unul singur

- și toată viața ai așteptat un pact

- da. dar acum.. când e totul pregătit, nu știu, parcă vreau mai mult de la mine. aș deschide romanul ăla și-aș mai citi puțin

- n-o să fii niciodată pregătit

- iar tu n-o să fii mereu aici

las zborul, mă întind puțin și știu cum voi cădea. știu exact cum o să cad. și toate momentele de bucurie. și ploile din orașul chinezesc. și ochelarii tăi triunghiulari. și cafelele. și teatrele. i have seen it all. și exact atunci apare o nouă lumină, cu care nu ești obișnuit. nu e..extraordinar?

scoate carnețelul și mai notează câte ceva. și mai comandă niște flori de peste stradă. 

- oferta asta expiră în câteva ore

- e ok. rămân așa cum sunt. trebuie să existe un sens în toate astea, chiar dacă nu-l văd acum. 

- bine. atunci plec mai devreme. la revedere

- la revedere

am alergat în ziua aia câțiva kilometri pe un cal pe care nu-l mai văzusem. care parcă era făcut pentru mine. m-a dus țintă unde aș fi vrut să fiu. și s-a-ntors imediat de unde mă luase. și râdeam și eu și el alergând pe câmpia aia întinsă. mă gândeam la cinema și la toate pungile cu bani. la stelele mele de buzunar.

#

faptul c-ai apărut tu arată că n-am făcut chiar totul pe dos

poți să te pierzi cum vrei tu

apoi polaroide la 4am, un moment în care mă adăpostesc

ca-ntr-un poem perfect cratima pusă la timp crabul ar vorbi cu mine dar știe că e încă devreme

din perne și de la balcoane pentru o secundă viața pare o mare victorie

dar cine povestește despre celelalte zece mii de clipe amare

asta n-o să aducă un grammy undeva în africa o mamă întinde haine la uscat

miros a viață adevărată și a grijă a gânduri a vise lăsate altundeva

nu mai vreau să mulțumesc pe nimeni, dacă cu mine nu mă întâlnesc nici azi

din limuzine din peșteri de pe platoul de filmare cu tot curajul de care dispun acum

știu că nu controlez nimic și tocmai asta pare să fie o mare minune

zâmbești și tu și lanurile se colorează galben nu mai avem nevoie de ochean și monitoare

și portavoci și blocurile care nu spun nimănui nimic

asta nu se termină nu știu unde-a început și dacă toate astea erau plantate aici dinainte

sau pur și simplu e greu să-mi asum atâtea decizii luate cu gândul altundeva

adorm visez un pic, apoi adorm iar și e liniște

și nimeni nu zboară nimeni nu pretinde răsăritul

e liniște și pot să stau cu mine fără să caut altceva

fără să număr portocali discoball-uri cornete cu înghețată

când am trecut noi pe-acolo erau mese în mijlocul orașului

și nimeni nu se îneca

toți pășeau liniștit pe mese pe lângă mese iisus era doar o amintire

hamalii erau zâmbitori iar eu aveam iar pretenții despre ce putem și nu putem cumpăra de la supermarket

tu m-ai trezit cu fructe și ciocolată și ți-ai plătit biletele peste tot

n-am trecut prin valea generozității

mă ascund în muzică la fel cum m-aș fi ascuns în orice altceva

și culmea e că uneori nici marii maeștrii nu te pot trezi

adorm și e liniște

mă văd și nu simt nevoia să adaug nimic

elefanți pășind încet la stânga și la dreapta bărcii care mă transportă acasă

#

deschid o fereastră

respir

închid un ochi

sunt malul

deschid ochean

curtea opal

vise destul

maidanul

om-animal

stele pe jar

arcul întins

acvariu

destul de vag

restul măcar

cercul perfect

prin aburi

floarea din zar

totul e scurt

când alergăm 

din ape

tot mai aproape

tot mai aici

viața e simplă

iarași

când nu mai ai

când nu mai ai începi să ai

când dormi într-o rulotă după ce-ai stat pe stradă

când ai ce să-mbraci

după ce câțiva au dispărut

ai apă și pastă de dinți

atunci încep să ți se învârtă rotițele

și să pricepi

poate învățăm

lucrurile nu sunt la fel fără tine

mi s-a făcut dor după ce ai sunat

am făcut clătite cu cacao și m-am uitat la filme

am stat în hamac și am vorbit cu animalele

am mâncat la ore la care noi dormeam

am cântat

acum zilele aparent plictisitoare in care doar ne uitam la filme nu mai par o pierdere de vreme

strâng firimituri curăț în bucătărie dar hai să nu scriu trist

e mai bine la tine acasă și știu 

că povestea asta nu e ca celelalte

poate învățam câte ceva

poate învăț să adorm devreme

să iau aer

să nu mai dau vina pe alții

dar hai să nu mai scriu trist

știi câte stele se uită acum înspre pământ?

fără ca nici măcar ele să știe

sau poate știu

a fost ora unu

sau e

restaurantele sunt închise oamenii poartă mască

sufletele plutesc mai liniștite acum

mă sperie oamenii bolnavi și regretul 

și când ți-e greu

bunătatea nu e degeaba

nici încercările

poate învățăm ceva de aici

poem stâng

poemul se scrie cu-o mână la spate deșertul din oameni frica că dispari

onoruri degeaba când plutim pe rând pe-o barcă pe care-am văzut-o cândva

ducând și pe alții ca noi și acolo nu știm să descriem cum toate-arătau

ai grijă de tine răbdare culoare stai moale când se pregătesc noi furtunii

nu e niciun premiu ne pierdem doar marțea și se vând umbrele și haine de piele

când plecăm din curți să găsim nou veniții

ne-ntoarcem hrănim animale iar cântă un clopot de sticlă în multe grădini

noi cum am ajuns să ne spunem pe nume de ce mestecăm peste spini

apoi îi răspund și mă vede și știe aici înotul nu e opțional

am ancore farfurii pălării totul deja pregătit pentru încă un bal

opresc și postscriptum și mestec uitarea zâmbește și sună doar de două ori

aici sunt și norii și zorii și marea au fost ale tale de când ai venit

dakota

toți vrem să fim superstaruri unora le iese alții stau că plătesc nota

semnături în alb pe negru și trageri ca-n white dakota cu călugării degeaba așteptând din nou să plouă

contemplând sau nu se vede că mi-am pus ocheanul invers

într-o barcă cam cât asta călătoresc scriitorii și se uită-n guri de pește de parc-ar fi aurite

mă întorc la manuscrisuri și la bolul cu cireșe uit adorm de ce să-mi pese că se duce iar semnalul

în gări doarme pelicanul fără să mai știe lumea

numără trabuc și farsa foile dintr-o salată ne acoperă cu totul

ligia

cu pianul pe silent

brahms minte

ligia taie ceapă și își schimbă cu totul vorbele

și vocea și tot ce căutam

o să-mi cumpăr un telefon nou o pizza și un bilet la cine nu știe câștigă

un blitz în ochi o tornadă de struguri

cum se poate una ca asta și cât costă cazarea acolo unde plouă la comandă

exact 

ca un ceas luat prea repede de la ceasornicar

un pescar învățat cu uscatul

o bucătăreasă care colindă în căutare de făină și ouă și ochiuri și

mitraliera vorbește stricat română dar vorbește

peștii adapă sau se sau iar joc tenis cu cineva care nici măcar nu

vârful vine apoi parcăm aici și merg să iau ce perne și cearșafuri mai am

la piscină e liniște

în sala de muzică cineva râde cu gura până la urechi

o ancoră

o ancoră

poimâine mă mut

poimâine mă mut în munți în ce rămâne

într-un piept plin cu zidarii care-așteaptă

în tentacule în haine la uscat ca niciodată

în ce se repetă bărcile deodată caută răsăritul

cu un ochi deschis și altul doar venit să vadă sincer săritura

alții fac fotografii alții se întorc acasă alții doar în vizită măsoară luna

tot așa și tot acolo discurile dreg uitarea

sau te faci că știi să taci și aștepți pacea

totodată carapacea și culorile despică

când câțiva întreabă-n coruri ce-i cu asta

e ca prima dată când dintr-o dată o căpșună

sau pleci sau schimbi iar moneda și acolo

într-o liniște ce nu mai seamănă cu nicio alta

dintre goluri boluri balta plină cu pești de acvariu

cu steaguri stegari și valium văd prin lupă

apoi ne sau apoi te consecințe să se vadă

peste punte ornamente coji de nucă

vrajba uită

port talaz cu ochii leneși

în nisip în nil în teneși

să nu se mai înțeleagă sau să pară că-nțelegem

cina cea de cina cea de de la capăt

cu caiete și caiete și deodată viitorul ne adapă

și ne ține strâns copite

la intrare cine ceartă numără a noua faptă

și coase ocheade peste

ca la praga când o cameră ajunge până peste

și cresc flori pe la ferestre

și nu-ntreabă

what do you want / ce vrei

i woke up dreaming about telling my mom

what do you want?

what do you want and why do you want to know everything

we never talked why the fuck should we, right?

and now, what do you want?

and then she started crying

i said, she is crying, lovely

wanted to continue with i care about you i don't want you to cry

but stop trying to control everything just because you are afraid

then realized we all do that, don't we?

then realized that not making someone cry is better than the truth

and if my life is full of junk at times is probably because something i did

while it's easy to scream in everybody's face saying you could do better

while they actually could

it might be just another way of hiding

and no one could really stop you every single time from 

whatever is you choose as your own way to say

i am here, don't you see me?

i am just like you

no clue how to make this better

while we all act as we figured everything out

life s not what we post on the internet and we all know that

keep smiling

do less from what kills you

it already hurts

with echoes hard to be seen by an eye that's busy hiding

--

m-am trezit dintr-un vis în care îi spuneam mamei

ce vrei?

ce vrei și de ce vrei să știi totul

nu am vorbit niciodată de ce pula mea să fii vorbit?

și-acum, ce vrei?

și-apoi a început să plângă

am zis, plânge, iubita

am vrut să continui cu îmi pasă de tine nu vreau să plângi

dar nu mai încerca să controlezi totul doar pentru că îți e frică

apoi mi-am dat seama că toți facem asta

apoi mi-am dat seama că să nu faci pe cineva să plângă e mai util decât adevărul

și dacă viața mea e mizerabilă uneori, probabil e din cauza a ceva ce eu am făcut

cu toate că e ușor să strigi: ai fi putut să faci mai bine

cu toate că ar fi putut

s-ar putea să fie doar un alt mod să te

și nimeni nu te poate opri cu adevărat de fiecare dată din

orice alegi ca felul tău de a spune

sunt aici, nu mă vezi?

sunt exact ca tine

habar n-am cum să fac asta să funcționeze

deși toți ne prefacem că ne-am dat seama

viața nu e ce punem pe internet și toți știm asta

continuă să zâmbești

fă mai puțin din ce te omoară

doar oricum

cu ecouri greu de văzut de un ochi ocupat să se ascundă

ajutor

să crezi că nu ai nevoie de ajutor

asta da cădere de la 4 cu covoare și bijuterii care zornăie

cu perne și pene și plâns de porumbel

să crezi că poți singur deși în tine știi că nu-i așa

să iei în râs lumea doar pentru că nu mai știi s-o ți în mâini

nici la circ nu mai au locuri 

iar cinema-ul e adesea plictisitor

cu acordeoniștii cum rămâne cu câinii care latră

cu fructele nemâncate cu promisiunile 

oamenii anxioși și nesiguri sunt cei mai mari manipulatori

actorii propriului dezmăț care distruge

ajuge ia paltonul ăsta și dă-te om

sunt prea ocupați să te oprească

nimeni nu-ți datorează nimic nu există salvatori

neputințele sunt la tine în cap 

e straniu să scrii poezie și să crezi că poate ajuta pe cineva

sau că nu poate

e complicat să-ți ți gura

sau să recunoști cine ești de fapt

pentru că sunt atâtea feluri în care poți să te ascunzi

tomberoane pline de scuze

torturi supraetajate elicoptere

alo, aude cineva?

eco eco

chestiile astea s-au instalat în tine înainte să știi să vorbești

nici eu nu știu unde merg cu asta

e târziu

somnul ne împăturește pentru două ore și uităm

#

i'm loosin it

we all are da' mie-mi place și să fac spectacol 

să vină să zică hai cu noi aici ne plouă altfel

parcă-i o casă de copii singuri lingându-și rănile

beculețe noaptea prea multe frustrări pe metru pătrat marțea

degeaba încerci degeaba vrei să renunți

am fost câțiva la fel de orbi la fel de mărunți 

mi-am văzut idolul și m-am speriat

gesturi bruște ca un animal în cușcă

râde vrea să pară ce nu e 

tu pe cine cauți și de ce

promisiunea e simplă fă-i să râdă

apoi mori oricum n-o să le pese

tu cu scrisul tău pe șosele cu plânsul la maxim

visele ne fac să ne pierdem cu firea

hai gata

sushi

numai tu poți să o salvezi pe sushi care miaună de la etajul 3

fără să știi că e ea

sau și tu

să intri în curtea blocului prin liftul din garaj

ilegal, practic

și să o găsești sus, speriată, cu ochii mari

căutând o cale de scăpare

e o aventură să crești trei pisici și-un copil

și-un bărbat fragil, care uneori se străduiește

nu e de datoria ta

plouă

strângem hamac, rufe de la uscat

pare o proză naivă de cărtărescu

așa arată viața uneori

nu e rap nu e hype nu e alternative

niciun supererou nu zboară deasupra

părinții își duc copiii la grădiniță

părinții sunt și eu oameni și se gândesc la ale lor

și la cum să le fie bine

toți arborii cresc la un moment dat

oamenii nu sunt făcuți să trăiască singuri

nici tu

nici eu

băiatul de la patru

nu mă simt bine cu mine și asta ar trebui să-mi dea un fel de libertate

să țip prin orașe să nu mă mai iau după poemele lui claudiu

să pot să pictez și să dorm în același timp 

să comand ploaia și pe mine

avem totul la o aruncătură de băț, zice

și totuși nu suntem pe niciunde

și nimeni nu se mai întreabă de ce

păi, de ce să mă-ntreb

de ce să nu latru dacă pot să latru și de ce să nu plec pe mare

acolo regulile sunt simple 

dar niciunde nu e sigur c-o să mori

ar fi prea simplu 

cresc îmi număr pătrățelele și știu că

aici nu se va mai naște nimeni care să deșire povești pe casa scărilor

și când cred că știu mai mult hop îmi iau una și înapoi la trap

cu morcovi biscuiți și paratrăsnete

aia e 

resemnez desemnez recrutez resping reuit reculul

și apoi mă împrietenesc cu tine și se face liniște prin toate cărțile

pentru că nimeni nu poate să prindă asta-n palme

ne dăm importanți pentru că nu suntem

ne dăm pe puțin fiindcă-am obosit

sau fiindcă nu mai înțelegem nimic din nimic

și gata e dimineață mă trezesc un puști are nevoie de mine

e nevoie să-l ducem acasă, să-l lăsăm cu cineva

să-i facă ceai și atele pentru zburătoarele lui stinse

hai, nu e timp de pierdut

până la etajul patru îl urcăm pe brațe

apoi ne urcă el

apoi las toate vocile cunoscute să nu mai vorbească prin mine

apoi zambile zornăie

apoi îmi voi mulțumi cu un pic mai multă înțelegere

ca-ntr-o dimineață continuă

într-un dans în care eu nu trebuie să mă calc pe mine pe vârfuri

și cam atât

#

în cea mai bună dintre lumi ești tu și alice

florile se deschid

ca prin vis un armăsar îți mănâncă din minte

de trei ori pe zi apoi se odihnește cu ceilalți

trimit scrisori peste prut

ele se întorc ude pe unde-au plecat

cu un fel de răspunsuri indicii

pe care le descifrează copiii de la parter

lejer de fel grăbit cu praga sub braț

în față de față cu mine 

zâmbindu-mi deja nu-mi mai cer nimic

de când avem pisici care torc continuu

e atât de frumos sa trăiești chiar si-atunci când nu știi să trăiești

trompeta biserica de peste râu și mecanicii de locomotivă fac semne disperate

elicopterele bondar zboară peste

predă-te de ce nu te predai

cocoșule

ascunde-te cum se ascund păsările prin hale vestind când nașterea când moartea

într-un cerc imperfect dar strălucitor

de ce bat clopotele

de ce nu plecăm de-aici

credeam că nu mai întrebi

eco

tras 14

motor

acțiune

lumina cade clar peste cazarma micuță

în care soldații sunt umiliți sau își cer drepturi

sau țipă iuhuuu și pleacă într-un departe

for science

today was a good day for 

science droping the coins 

returned birds 

and second amenments 

so was the day when i lost myself while looking for something deeper 

or when the phone got cold so i brought a comforter from his grandma's home 

and flowers for the deads 

and byciles that looked just new 

i was ready to maintain a revolution 

while taking a bath with all of you

knowing and not knowing

you will never know how it will end

that's why you must stay

so you can tell the whole story

at least to yourself and at least once

what was soni caring about

after she found out she'll vanish

after being stupid for a few weeks she finally knew

she will die

so life actually became something worth keeping

you will say it's just fear but i am not so sure

not sure who will decide if you stay or not 

and why

but it's worth staying until the end

not for the lesson you could learn

not for the fun and wonder

but for something that's hard to be put in a poem like this one

i was not there so i do not know

but there are a few who got it 

one way or another you will get this envelope 

you will open it

and you will go somewhere around 9am in the morning

as you know a bit more than

most of us

ne întâlnim

calc peste 

soldatul mă privește în ochi 

eu sunt el acum zece ani și privesc înapoi înțelegător 

fără cuvinte fără legături 

se sperie sau ceva 

a trecut atâta timp de când n-a mai trecut pe-aici 

poate-și scaldă capu-n cerneală-n altă parte 

sau poate sau poate lumea nu-i atât de mare 

e complicat să vorbești despre cei care nu sunt de față 

e complicat să vrei să se rezolve doar pentru că pui cuvinte unele lângă altele 

în fond fiecare cu căderile lui, zice cineva de la masa din mijloc 

dar nu ne putem mulțumi cu asta 

și-n douăj de minute închid bucătăria și chiar se termină cu distracția 

și împărțit păreri și pomelnice 

popice 

poți să-mi zici popice și să mă iei la tine-acasă 

o să fiu acolo când nu mai e nimeni altcineva 

o să bem bere și-o să ne facem că știm să citim 

și că noaptea nu mă sperie nici pe mine nici pe tine 

o să merite 

oasele se înmoaie după câteva băi calde 

la fel o să faci și tu 

pământ și sare scriu singura literă care nu va putea fi tradusă de nimeni nicăieri

what would you say?

there is something to be said

even when you re directly accused

what would you say?

would you hide tiny bits

or will you swallow your pride

and say exactly what happened?

in the end you’re the best judge for yourself

the skill

the water falling

what would you say to all gathered

to forgive and punish

to see a part of you

to bring the new equilibrium inside this city?

echilibru

cineva de mărimea ta își ia puterea înapoi și în bangladeș nu mai moare nimeni 

șoselele sunt goale, la fel ca capetele sparte, capetele noi, pistoalele trecute în rezervă

nimeni nu mai mărșăluiește pe străzi, nu mai cere drepturi și nu-și mai plânge de milă

poeții își scriu mirarea doar de bucurie, apoi mai privesc o dată întinsul

toți revoltații se simt acum iubiți, iar pescarii au adus acasă peștii cei mari

discută cu ei după masa pe balcon despre te miri ce, cu orele

în dedesubtul pământului, cineva uneltește ceva nou, o nouă poveste

ca mai apoi să căutăm un nou echilibru

dar acum avem piepturi mai mari și mai încăpătoare

și alte piscuri de pe care să ne luăm avântul

nu mai căutăm să ne spună nimeni cum și de ce

copiii descoperă, bucătarii fac rețetele lor

călugării încă stau liniștiți privind spectacolul

kill your idols

kill your idols

kill your idols

kill your idols

coz you don't see it anyway

you think you get it but you don't

even they don't get it some days

some say there's all to see

some there's nothing to see

they're all wrong

they're all right

it still hurts and that's not good enough for a story

then what is

this is your journey no one else can change it for you if they really want you to go through it

kill your idols

kill your idols

kill your idols

kill the mime

kill the winemaker

kill the storyteller

kill the perfect teacher

even if he's already dead

kill them in your head

as you wish you could do with your parents

as you wish you could do with the so called worthless part of yourself

kill the books

kill the speakers and the visionaries

and those who have the word of god

but then you'll also need to kill the fear

living in every cell of your body

the expectations

the green paper

and the love that wasn't on time

then you'll be free

and there won't be things to be eliminated

poems to be written

or happy endings unfolding at the end of a text

kill your idols

kill your happy end

your useless hope

and songs

and lack of equilibrium

of balance

of common sense

there won't be enough knives for all this

i suppose

kill your idols

kill your idols

kill your idols

sushi

două pisici de mărimea bobului de mazăre

ii fac pe cei trei omuleți să zâmbească

pregătesc sandwitch-uri și jocuri urmate de liniște

nimeni nu știe ce e mai bine pentru tine așa că mai bine afli tu

pentru că de fapt nu ne grăbim nicăieri

iar bagajul e doar un fel de casă un voal la care renunți când vrei tu

pe plevnei o impuscatură în armăsari care nu dor sau nu mai simt durerea

totuleovanzare 

idei pitesc pe o apa mai curata decât intențiile mele

le prinde cine vrea

simt lăbuțele pisicilor cu nume gastronomice și mă bucur

poate asta-i tot

am ajuns înainte să știu 

imperfect

apartamente goale

dorina nu vrea în veneția, dar pleacă oricum

nu ai cum să ne-ajuți

gold carduri pentru tot ce nu poți să cuprinzi

dar ți-e teamă că va trebui să plătești totul

așa c-o iei pe jos

după un telefon public

o noapte cu lună

viitorul nenăscut

azi atât se poate

azi nimeni nu zboară departe

și părem mici

în dansul ăsta în care la un moment dat toți o să semănăm unii cu alții

în haosul ăsta care strălucește

în ochii tăi

în țipetele de după șase

ne vom găsi

o să vezi

și tu și ceilalți motani care acum păzesc furgoneta

veți fi gata de drum

și veți silabisi schimbarea

vei spune odihnește-te profetule

ia niște struguri niște vaselină și sandwitch-uri cu ton

iar eu mă voi așeza

iar el se va așeza enigmatic și va bea toată apa din lac

din câteva înghițituri

mirare e numele fiecăruia dintre noi

și totul e atât cât are nevoie să fie

de la suprafața apei sau dedesubt

vedem oceanul

apoi el ne vede știind că suntem

una

înoată și-o să vezi

cum totul capătă sens sub ochii tăi

ești complet n-a fost niciodată altfel

vălul de pe ochi era doar o pauză de masă

un cal în galop

o buclă care pregătea soarele

și celelalte corpuri luminoase

acum ne rotim

și nimeni nu mai numără

balta

păsările tremură
apusul înghite apus
și nu ajunge
acul înghite arcul
iisuși de lut
sticle de plastic
săritură fantastică peste bord
drug delivery pentru nenăscuți
să nu te uiți în urmă
nu măsura uitările mările
nu știm cum arată adevărul tău
prima benzinărie e pe dreapta sau pe stânga sau nu mai știm
ce face să ne amintim exact lucrurile pe care ni le amintim și nu altele
vând căpșuni și nu cer fericirii să-mi îndeplinească nicio dorință
poate așa va veni după mine
în mașini camere de hotel
apoi mă trezesc și nu mai vreau nimic
apoi adorm și sunt ultima balenă de pe pământ
ultima femeie ultimă după-masă cu votcă și calculatoare
cu Stere și semaforul mereu deschis
mulțumesc mai are puls dar face pe nebunul
pe ăsta-l știu de undeva
apoi cad chei de la patru
și iar nu mai vin pompierii
și fiecare cu incendiul dinăuntru
strigând
noi aici nu mergem după reguli
tu să nu te joci cu mine că nu-ți merge
și somnul îi prinde pe toți și-i leagă-nă
chiar și pe mine

#

ritmul unei așezări ce nu se mai oprește nu mai poate să vadă cu ochii altora angola agricol repetiții ce servesc drept buna ziua am venit să las niste scrisori comori sanctuarul poate sau sarea-n bucate credințe demontate lucrez opt ore pe zi și mă plătesc cu porumb și mulțumiri in mine nemulțumiri un eu alterat de fapt tot eu acoperit cu un voal subțire minte și asta se vede pe deasupra trenurilor dresuri stresul cuvinte și fapte pe care nu le mai iei înapoi soldat sedat sarcastic simplu seva sarea spune cum se desparte-n silabe iubirea sau iubirea de sine sau iubirea de vineri când ai plecat alergând că nu cumva sa te întorci sa te agăți că o caracatița multicolora apa curge norii fac mișcări ușoare oare cine sunt

etajul 42

nu poți pricepe ce nu poți pricepe
totuși spărturi sunt peste tot
indicii umbre conserve
când vezi că mulți alții caută aceleași lucruri ca și tine
e atunci când tu nu le mai cauți
oprește-te
nu e nimic de găsit aici
experiențele te învață
iar cei care te iubesc nu sunt atât de zgomotoși pe cât ai crede
fumul iese din piele
și trauma și rochiile de mireasă
și oamenii la care te uiți de jos
cum să-ți omori maeștrii simplu fără lovituri complicate
cum să rămâi gol și să nu ți se facă frică
viața în bangkok la etajul doi e dezgustătoare
și neoanele nu pot face nimic legat de asta
e limpede unde greșești și de câte ori
nu e limpede de ce oamenii te iubesc
de ce continui să cauți după ce înțelegi că nu e nimic de găsit
atât de mare e durerea
atât de mult ai nevoie de aer
încât poți să calci capetele animalelor ce stau de pază pentru tine
încă un răvaș și se face lumină

#

scriu
pentru cine vine după
pentru bătrânii rătăciți prin cimitire
să se simtă mai bine
să-și aducă aminte cine sunt duminica
și în restul zilelor
când cârciumele se închid devreme
nu există curent electric
și așa mai departe

hei, urs panda
sinele rătăcit într-o barcă pe sena
înscris inscripționat obosit
de ce să nu priceapă nimeni ceea ce oricum
nu putem prinde pe televizorul nostru cu două culori
cerneală și cozi prin autogări
etichete strălucitoare

mai bine ne odihnim
vorbim cât e nevoie
cântăm ceva
și vedem ce ni se mai arată
și de la cine

În Texas circula un tren

In Texas circula un tren de care nu știa nimeni. Și dimineață circula extern și noaptea pe la port Marlen. Fără combustie, fără mecanic și marfar plin de polen. Cu felinare cauciuc și roti din guma de balen. Deși bătrân, deși fără puteri, in țară circula un tren.

Tu cine ești? Noi toți, noi cine mai suntem? Nu am văzut picior de om. De om, de animal sau de elicopter. Trec 4 anotimpuri lin in fiecare zi când suntem pe teren. Și păsări cu flori mari in duoden. Castele de nisip și pantofari la semafor vedem. Vizitatori și piramide din goblen. Cine suntem când nu ne vede nimeni?

Am poposit, am adormit, amor, amin, amar avem pești de recuperat de sub ocean. De pescuit, de desfăcut trei noduri si-un aeroplan, forme geometrice perfecte.

Când am ajuns acasă nu recunoșteam ferestre curte seri peste maidan, zmee petreceri a zburat peste toți cel mai mare an din câte ne imaginasem. Iar fetele ne tot găseau ascunși și ne miram de băuturi și de lumini și nimeni nu voia ce era limpede că n-am

Adesea ne rugam sau ne jucam de-a oamenii. Reprezentam, iertam, creșteam copacii cei mai mici în sticle de granit, când ursul gram din toate câte mai era sau mai eram, a dezertat in teatrul de la capăt, unde era văzut mereu așa cum merita

Ieșiți din timp, cu dragoste la kilogram, ne minunam și timpul nici nu mai voia să treacă. O dată ne pierdeam. Alteori căutăm complici. Alteori eram mici. Speram. Apoi iar ne trezeam aici. Fără mari planuri, cu acordeon și lumânări. Nerăbdători și pregătiți pentru ce se desfasura sub ochii fiecărui om.

Peste casele de carton, peste mansardele de marmura, se așezau fulgi mari și vise puse la uscat de ieri. Ne știam chiar și legați la ochi. Avioane pelerine și cocori zâmbind. Aripi deschid și dans, povesti se scriu fara sa știm. Suntem aici. Ne-asemanam și ne privim în ochi oricând. Blând, înțelegător, e iar final sau iar n-am început. Și sar, și simt, e cald, e ud. Te recunosc. E toată lumea pe teren. E soare. Doi oameni noi stau la intrare. Avem tot ce avem nevoie sa avem. In Texas circula un tren. Acum suntem cu toții pe mare.

#

dicteu automat
naum trăind pe străzi, în subsoluri
soarele răsare de cel puțin două ori pe zi
vând tot de prin casă și plec la mare
busolele nu spun niciodată adevărul
învăț să înot
mănânc ancore
rămân peste noapte
vorbesc cu cineva care-mi seamănă
scriu des
uit totul până dimineață
șterg urmele
scriu cel mai bun poem și-l pierd imediat
în tranșee, cinci oameni noi
tutun carne de porc călugări buddhiști
carbit
artificii care se văd din spațiu

#

burgeri
îngeri cu o singură aripă
mașini în flăcări
tot ce cauți e deja aici
nu mai e nevoie să arunci pe nimeni în aer
sunt toate ecourile închise în sine
sunt profetul pe care nu l-a dat nimeni afară
sunt ultima zi de vineri
sunt insectele din cărțile lui kafka
slow down
e partea finală
fluturii se întorc acasă
scriu cu o mână legată la spate
cânt
uit
nu știu ce să fac cu fericirea asta pe care nu a prevăzut-o nimeni
cu flacoanele ascunse în debara
ocheadele care se întorc
e ok
barurile se închid mai devreme
puștii s-au plictisit să caute

Radiografiez - barca

Eram pe o apa cu valuri putine, intr-o barca mica, alba, din care cresteau flori rosii uriase. Poate de 5-10 ori mai mari decat barca in care ne aflam. Eu si Dumnezeu calatoream asa de cateva luni cand s-a lasat o liniste atat de frunoasa, incat iti puteai auzi inima cum bate. Stiam cu siguranta ca traiesc. Pestii veneau singuri la noi, iar noaptea, se strangeau stele in jurul nostru de parca ne-ar fi cunoscut. Mergeam asa, negraniti, fara o directie anume. Aveam cu noi umbrele, pantofi, pui de hipopotami, carti cu poeme si apa de baut

- Unde vrei sa mergem acum?

- Unde ne duce vantul.

- Si vantul unde spune sa mergem?

- Unde ne duce apa.

- Si apa ce spune?

- Unde ne duce inima

- Si inima?

Ne placea sa scriem haiku-uri si nu trecea nicio dimineata fara unul nou. O vreme le descurcam cu placere. Apoi, doar zambeam

Florile ce cresteau din barca noastra se faceau tot mai mari. Si nicio furtuna, cand rare, cand dese, nu pareau sa le faca rau. Petalele mari si rosii faceau o umbra extraordinata

- Ce ies din florile astea?

- Pasari, sori, ce vrem

Timpul nu mai era relevant

- Daca ajungi pe un munte foarte inalt si nu mai e nimeni acolo, daca nici macar tu nu esti acolo, cum stii ai cui sunt pasii din fata ta?

Uneori munceam cu zilele, alteori nu se intampla nimic. Intr-o dimineata m-am trezit doar eu. Sau s-a trezit si noi nu mai eram. De atunci ne confundam cu placere prin birturi, prin grabini, prin curtile mari sau mai mici, prin case, prin orasele prin care mergi si tu. Eu nu mai raspund pe nume si nici el. Si florile cresc mai departe din barca noastra plutitoare care a vazut lumea. 

aparțin

aparțin
strig din vârful celor mai mari clădiri de la ferestre
din vârful picioarelor în piețe și gări
pentru toți puștii care încă caută
pentru furie și pentru plânsul de unul singur
aparțin și nu e nevoie ca cineva să mă creadă
să-mi dea de mâncare sau
să-mi cântărească bagajul din priviri
mă iau singur în brațe dacă e nevoie
și înnot patru nopți legate cu păsări și cu valurile calde
ele știu aparțin și mă conduc blând la mal
mâncare e peste tot iar de bani, cel puțin aici, nu mai avem nevoie
în curând cuvintele vor fi o amintire
iar poemele vor fi mici haiku-uri
care aduc zâmbete dimineța
cunosc toate locurile și ele mă cunosc
mestec mărșăluies
plantez săptămânal
iar dintr-un hamac mare las vântul să facă restul
aparțin, spune
deși nu mai e nevoie să-l auzim
și adoarme la capul meu, până când soarele vine iar
în porții mari, pentru toți cei care suntem aici

două voci

ne-au numit generația x
generația z
generația pierdută
și generație de sacrificiu
o generație care-o să măture toate căcaturile sau
habar n-au despre ce vorbesc
și fiecare-și pune speranța-n noi de parcă
asta ajută pe cineva
dar nouă nu ne place speranța
pe drum încoace am împușcat-o încă o dată
și ea s-a scurs iar în pământ gata s-apară oricând va fi nevoie
scriu și scriu pentru că nimeni nu ascultă și prea puțini văd
și poezia se diluează sau se-ascunde sau se amenință
poate un gest pe care tu să-l iei în râs așa cum ai făcut cu toate lucrurile de până acum
aici nu se caută vinovați
reflectoarele sus
cineva trebuie să spună
mar-tir
ma-re bou
mărunt poate te întrebi de ce nu am încredere în mine
e greu cu tine ți-am mai spus
poți să ne dai oricâte nume vrei și oricâte medalii poți să pretinzi că înțelegi
dacă nu te recunoști poate că nici tu nu contezi
ceasul e aici și eu sunt
acum mă vezi?

copiii

îmi doream foarte mult să fac regie de teatru
un preot a aflat asta și mi-a spus
avem o grupă de copii, facem cu ei tot felul de activități, poate vrei să-i cunoști
la prima întâlnire, într-o biserică, erau, cred, 40
m-am speriat, cum o să pot să lucrez cu atât de mulți copii
jumătate și-au dorit să vină regulat la întâlnirile noastre
am început să lucrăm la micul prinț
3-4 erau micul prinț, 3-4 vulpea, așa încât concurența să nu aibă sens
am început să facem improvizație, să citim
în cele din urmă nu am mai avut sală unde să repetăm
iar eu, de frică, am renunțat
aveau între 4 și 12 ani, poate, și îmi spuneau
găsim noi sală, nu pleca, știu pe cineva care are o mașină, găsim o soluție
am înțeles sau am acceptat târziu că mulți dintre ei aveau situații foarte dificile acasă
și că ăsta era momentul lor de libertate, de conectare, de joacău
fără prea multe condiții și reguli inutile
și deși aș vrea să știu cum ar fi decurs lucrurile
îmi spun că, poate, cele câteva săptămâni petrecute împreună
au adus puțin curaj și încredere, dincolo de ancore și dureri
sau cel puțin așa îmi place să cred

alt poem

aș vrea să scriu un poem despre liniște și iubire
să vorbesc detașat și să te fac să plângi
sau măcar să fac să ți se facă frig
dar deocamdată sunt altundeva
scriu despre furie și dau vina pe oricine altcineva în afară de mine
văd în ochii unora dintre voi cum spuneți: cristi, las-o mai ușor, asta nu ajută pe nimeni
sau: e bine băiatul ăsta? pentru că nu pare
pe la 16 aveam nevoie să mă țină cineva în brațe și-am găsit poezia
ai grijă cum îți alegi poveștile și din cine îți faci icoane și maeștri decapitați

se făcea că ne-am întâlnit toți, exact cei de azi
într-un deșert minuscul, să îngropăm toate poveștile care țin iluzia în viață
care ne fac să părem altceva decât știi că suntem
după câteva ore totul părea nou și curat
câțiva au avut nevoie de o nouă poveste și s-au apucat de scris
alții admiră și-acum lotuși și nori pe care îi poți ține într-o singură mână
sunt atât de puternic încât aș putea să strivesc orice dar nu o fac
sunt atât de singur încât aș putea să dispar dar
sunt încă aici respir deschid inimi duc dorul la următoarea stație

până când se întrupează șamanul sunt aici
să ne recunoaștem durerile și să stăm de vorbă neînecați
în alcool spirt ură și vise triste
aici pentru că un prieten căruia îi lipsesc câteva piese e totuși un prieten
pentru că lumea nu începe și nu se termină cu noi
iar din spațiu totul pare important

nu știu să-nchei altfel decât să spun că nimeni n-are chei
spre orice cauți și că există oameni care te iubesc
și când plouă și când ești departe de casă
și când vrei să renunți

#

indicii sunt peste tot iar la un moment dat începi să te sperii
să numeri petale și țipetele din cartier hainele agățate pe sârmă
dățile când a ajuns acasă și-a zis n-o să mai plec, acum e ok
amanetul porțile închise animalele fără stăpân
petrecerile la care nimeni nu sărbătorește nimic
ești ultima supraviețuitoare
super erou cu costumul împrumutat
cu gândurile pe altă planetă
unde lucrurile funcționează altfel
pesemne muzica n-a putut să te ajute și cu asta
câte țări ai văzut, 150?
și, vreo diferență?
și acolo se moare ca la noi, nu-i așa?
și acolo oamenii pleacă și nu se mai întorc