indicii sunt peste tot iar la un moment dat începi să te sperii
să numeri petale și țipetele din cartier hainele agățate pe sârmă
dățile când a ajuns acasă și-a zis n-o să mai plec, acum e ok
amanetul porțile închise animalele fără stăpân
petrecerile la care nimeni nu sărbătorește nimic
ești ultima supraviețuitoare
super erou cu costumul împrumutat
cu gândurile pe altă planetă
unde lucrurile funcționează altfel
pesemne muzica n-a putut să te ajute și cu asta
câte țări ai văzut, 150?
și, vreo diferență?
și acolo se moare ca la noi, nu-i așa?
și acolo oamenii pleacă și nu se mai întorc
duminică, 1 martie 2020
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu