joi, 30 aprilie 2015

bluu zaraza

când am început nu știam cine sunt nici acum nu știu cine sunt 
nici mâine n-o să știu cine sunt ca să nu trăiasc degeaba leg cuvânt după cuvânt
îmi iau avânt gând materializat nu știu ce-o să rămână-n urma mea probabil praf stelar
o călătorie scurtă prin limba română ce semăn adun a-dun furtună
la drumul mare câteva oase-mi crapă dacă greșesc nu mă supăr mai încep o dată
cartea mea n-are sfârșit trebuie doar s-apeși play și-am venit
n-o să lipsesc în nicio zi - o să vină lăutarii și-o să fim din nou copii
crâmpei de poveste îl vezi nu mai este totuși nimic pierdut
mă-ntorc cu colți în tot atâtea lucruri ca o pasăre scăpată din cuib
mă-mbuib cu pensuli vechi și culori uscate mă surprind fericit ducându-mi ancorele-n spate
pierdut în arte pierdut în oameni de nimic m-am uitat prea mult la alții și-acum n-am decât să strig
la pescuit de balene îmi iau viața și-apoi îmi pare rău mă-ntorc cred c-am uitat ceva în torpedou
o brățară grea de aur o trompetă de argint am început să nu mă mai agit
du-mă departe taximetrist altfel îți mai dau o viață și-o să fie și mai trist

sâmbătă, 25 aprilie 2015

asasin ninja jazz

hip-hop până la urmă ce am de spus până la urmă cum pot să scriu ce nu s-a spus 
să nu fac pe deșteptul să nu mă cred vreun rege să nu fiu atât de prost să cred că nimeni nu-nțelege
dac-ai fi fost poet n-ai fi fost aici acum ia-ți valiza încearcă să te ridici
așa a-nceput totul credeam că-mi place potopul până când m-a prins nepregătit și-am pierdut totul
știm cu toții pare cel mai amuzant să te culci în patul tău de-acasă și să te trezești în șanț
o să semăn cu kazi ploae cu norzeatic chimie dragonu' ce tare rămâne un singur semn de întrebare se pare
eu cine sunt de ce mănânc pământ în fiecare anotimp și de ce mai plâng
dac-ar exista auditori ar striga cam subțire ce vrei tu să ne povestești despre tine
nu există premiu nu există remediu nu există cel mai bun nu e totul cum crezi tu
până la parter avem de mers cam mult așa că nu te supăra eu n-o să te mai ascult
m-am pierdut de mult vreau să cred că nu-mi mai pasă de fapt ce e ceea ce tu numești acasă
plictisit de gări plictisit de subsoluri vrei un adăpost nou oricum n-o să te primească-n stoluri
după-masa soare spart într-o cabana departe poate-așa e mai bine poate altfel nici că se mai poate

adamescu

în eventualitatea în care 
apasă play aud salvarea sinapsele 
trântesc renasc în aerul bucureștilor
șireturi desfăcute tigăi
lifturi cerșetori te aud cum plângi
mă aud cum plec
scările se fac tot mai mici 
o mie de dumnezei vin în urma mea
între ei și tu ca o aripă de înger ce te atinge știind
ceea ce tu nu știi
ca o mitralieră artificii de anul nou
zăpadă în cărți cărți în zăpadă
schisme scoici scurt pe do diez
înainte solstițiu sângerând
te iau de mână
și

mai bine nur

e-atât de trist că s-ar dezintegra
e-atât de trist nu te-ar mai căuta
e-atât de trist iubea nu știu cine l-a-nvățat cum se făcea
în fiecare săptămână pierdea și-o lua de la capăt ca o pasăre într-o colivie de parcă
mai e loc de speranță într-o barcă scufundată insulă prădată de-animale care nu te iartă
ce dacă își repeta mereu și își amintea de ea în fiecare troleu
ce dacă auzea mereu vocile din capul lui nu știau cât îi este de greu
ca un leu ca un tanc ca gorilă ca o sonerie începe să plângă suferința cea mai lungă
ce nu te doboară te mănâncă o ancoră o femeie o palmă o plapumă
nu mai știi cine sunt eu n-am nume de-aia-mi permit să mă țin numai de glume
mâncăm baloane de săpun bomboane sparte nu știu să m-adun rămân departe
să nu crezi ce-auzi acum cărbune ars nu știu ce spun sunt la fel ca tine - prea mărunt

112

bun venit în terminal grijă mare la fundal dumnezeu latifundiar viața de după-n canal
o canalie gust amar apar când alții dispar înnălbesc ca un zidar șase fețe ca un zar 
o să-mi depășesc condiția pe banda a patra apa trece lovește piatra 
recunoaște fiara moartea joia noe rătăcea căutând scânduri la troia
sunt o cușcă cu ochii mari ceva mă vede din oglindă cine pe cine imită
răni peste mine răni peste marte o casă de păpuși deteriorate 
te iubesc dar n-am curaj asta i-am spus n-am mai văzut niciodată dereglaje mari de fus 
din visul ăsta se trezește cine poate moartea nu rămâne-n spate mulțimi cad însângerate 
fum m-acoperă nu mai pot să văd nimic e mai bine ca acasă inimă-n formă de dric

marți, 21 aprilie 2015

subcapitol (iOS 8)

e vară de sfârșit de vară spânzurații ies afară din cutii nu mai vor să piară 
văd numere pare peste numere pare numerologie murdară e vara de sfârșit de vară
din acvariul meu mortuar perpendicular văd cerul un loc la bellu și-o rugăciune din bordel nu
e vară de sfârșit de vară deschid ochii nu mai văd nimic închid ochii nu mai văd nimic
ce urmează-acum salt gellu naum l-am suna să-l întrebăm dar nu răspunde-oricum 
lucrează la ceva nou o barcă sau un embargou 
suna dar suna ocupat acum toți am capitulat stăm în vârful unei lumi și-așteptăm lumina lunii
e vară e de sfârșit de vară ce faci mătușă varvară o-ntrebam bucuros cu câteva secunde înainte să sară
avion cu reacție ia-mă și pe mine-n zbor și mă du în labrador la frații mei vânători de cocori vreau să-i întreb care-i rostul lor
nu mai ies niciodată singur că cine știe ne-ntâlnim oricum la periferie să vorbim să ne-nnoim aripile și să clipim 
codrule ne-adăpostim doar puțin la umbra e vară de sfârșit de vară
e vară de sfârșit de vară crocodilii au găsit pacea universală 
trecem vamă după vamă nu ne-oprim nu obosim nu ne putem întrebări și mai ales nu (ne) gândim
palpită lumea asta palpită ca o piatră cubică/ palpită lumea asta palpită ca o piatră cubică
palpită lumea asta palpită ca o piatră cubică/ palpită lumea asta palpită ca o piatră cubică

bluebird

așa o să mor 
ca o pasăre 
ca un cântec
ca o molie
ca o pușcă stricată
trebuie să pricepi
nu s-a mai întors
e fericită acolo unde e 
lumea mea se sfârșește de fiecare dată când îmi ating pleoapele
în fiecare dimineață omor pe câte cineva 
împăcat 
îmi spune pregătește-te iar eu 
de după obloane 
cu căciula trasă pe cap
aștept
dinți-mi tremură
și nu mai știu pentru ce am venit pe lume

sâmbătă, 18 aprilie 2015

tu

te iubesc chiar dacă tu nu vezi nu vrei nu crezi că asta m-au trimis să fac 
cine nu știu însă din tot ce-aș fi putut găsi aici te-am găsit pe tine de fapt
întâmplare spun unii ce frumoasă-ntâmplare destin spun alții uneori așa pare
corp delicat ochi care știu că toate-ncep acolo unde nu mai știu să scriu
suflet pur la fel ca tine n-am cum să te uit ești parte din mine
din muntele-ăsta plin uneori de plânsete sălbăticiune busole caut rele nu aud 
trag gluga peste și zâmbesc cresc chiar și-atunci când nu mai știu să cresc

singura strofă altele n-am sigura avere altele n-am habar n-am cât va mai dura 
soarele sus mut tura și toate de pe tablă tac uneori găsesc cea mai mare bunătate-n rap
lalele pentru femeile care au avut grijă de tine te-au îndrumat cum au știut mai bine spre bine
nu-s zile destule să mulțumești tuturor și versuri destule să spui toate poveștile lor
talent ciudat izvor apărut din ceea ce numeai neajunsuri în căutare de răspunsuri 
te uiți către cer prea multe gânduri te uiți în foi prea puține rânduri
o nouă zi mâine altfel nu poate fi o alegere aleg să fim doi copii
va fi mai ușor asta pot să promit razele nu se-ascund te invit la un dans pe nisip 
liniște se lasă dor de casă zâmbești zici lasă toate au locul lor și mă prinzi din nou în miliarde de culori

vineri, 10 aprilie 2015

lvt

hitler și lars von trier stau la o masă
hitler cască și von trier cască 
nu știți de glumă nici măcar de glumă proastă
deșteptul din greșeli învață atunci de ce-a greșit s-o mai spunem o dată
acum știu de ce m-au dat afară din școală
eram mult prea sincer iar ei nu voiau să moară
se urcau tot mai sus că toți idioții vor să fie șefi mă bucur nespus
ca un clește vienez enorm scriu cu ambele mâini când nu pot s-adorm
alcool pe umărul drept athanor e perfect 
văzut plăcut mistrețul galben văzut plăcut mistrețul doarme

remediu kp13

de fiecare dată credea c-o să mori dar nu se obosea să-ți mai scrie scrisori
de fiecare dată credea că c-o să pleci tu o răbdare de fier ea mâinile reci
să mai treci îți zice și după se urcă-n taxi să vezi tu apocalipsă-n așternut ca la nasa
ce faci aici ce cauți ce vrei de la mine am venit să-mi iau am venit să-mi iau pastile 
ok așa începe corvoada nu ai ascultat de nimeni acum du-te la mama 
te-ajută ea să treci vama și dacă nu mă găsești oricând aici nu uita sunt tot tu
bătaie lungă în mesaj și-n viață ai crezut că nu e atât de rău și că poți să-i faci față
la fel am crezut am crezut și eu poezie-n bmw-u înmormântare-n bmw-u
poate uneori nu-i nimic cum pare uneori totu-i amar alteori nu te ierți nici tu alteori nu mai vezi și punct
îmi simți cadența adică mă simți cum cad ca un asteroid bolnav ca o stea întârziind la primul bal 
primii o sută de metri sunt mai grei dup-aia nu-ți mai pasă de mal 
de unde știu toate astea uneori nu știu nici eu când de adâncă e groapa
n-o-mpart cu nimeni n-o-mpart cu nimeni sfârșitul lumii de-a fi n-o-mpart cu nimeni
n-o-mpart cu nimeni n-o-mpart cu nimeni sfârșitul lumii de-a fi n-o-mpart cu nimeni
n-o-mpart cu nimeni n-o-mpart cu nimeni sfârșitul lumii de-a fi n-o-mpart cu nimeni
n-o-mpart cu nimeni n-o-mpart cu nimeni sfârșitul lumii de-a fi n-o-mpart cu nimeni
vanilie falnic ca o casă în flăcări așteptând salvamarii
vanilie falnic barracuda greșește barracuda plătește 
miros a pește mă port ca un sfânt ochii departe dinții plini de pământ
îți iau cu-o mâna îți dau cu alta sunt primul poet român care scrie cu dalta
uau cât de bine-am dat-o argooou birogratic ca la nato 
uau o dau atât de tare toate femeile s-aplaude-n drum spre penitenciare
nu știu ce pare ți-am zis din strofa trecută nu e ceea ce pare tu ia calul și mută-l
e sâmbătă seara sunt singur așteptarea doare adevărul doare totul doare
e doar o poezie n-o lua-n serios e doar o poezie n-o lua-n serios e doar o poezie n-o lua-n serios ar fi ca și cum ai aduna tot ce găsești pe jos

miercuri, 8 aprilie 2015

calcar

ca o cicatrice-n aprilie mă trezesc și nu știu cine sunt
îmi iau avânt dar n-ajung prea departe 
proștii absoluți afară de pe marte
viața-i o carte ce te faci când nu știi să citești 
viața-i un povestitor tu nu știi să povestești 
viața-i o gaură nu se vede prin ea
ești atât de departe că-ncepe să doară
sunete stricate mă strigă sunete stricate m-aud
unde o să dormi la noapte cred că o să dormi pe drum 
imposibil de cumpărat muzică-i o insulă
de la etajul de deapra auzeam un bărbat 
un hipopotam rătăcit în oraș
acum pleci mie ce-o să-mi lași
îți las urmele mele de pași
pentru atunci când n-o să mai știi ce să faci
și-o trompetă la care să nu poți cânta
așa a fost toată viața mea departe de ea
se stinge lumina amfetamina cu-o voce ușoară 
până-n runda finală piele și os ce vrea să-mi mai ceară
lupta finală cobain încă zboară
tu nu tu nu mă găsești mâncare de pești naum ce vorbești
poezie curată mâini la o parte mâine poate așa îți spui mereu

vrei să fii în locul meu
ploaia cade și n-o simt
încă pot să mă mai mint
cerul miroase-a absint
coapse gloanțe și ficați 
de ce dai când nu mai ai 
strivit de un evantai 
nu e ceea ce credeai 
nu e ceea ce sperai
e mult mai bine

nu vreau să mor

muzică curată pentru suflete murdare 
de la vârfuri pân' la poale 
credea în fiecare zi că moare 
dar nu murea ce straniu pare
azi leopard mâine tigru sau ghepard
paun urs brun auzi și tu lăuta din cătun 
miros de spirt c-aici e capătul tunelului 
dacă-l vedeți să-i mulțumiți colonelului
acum plec n-o să vă las 
vă port în inimă pe fiecare
muzică curată pentru suflete murdare

luni, 6 aprilie 2015

vedenii

mi se zice marc antoniu dimineața scuip plutoniu de dincolo mai încolo vomit litere și haine murdare și largi ca tine 
cănd nu te scoteau din pastile și din palme știm cu toții conjugarea mă-tii-n porții
totul cade și nu vezi sunt plin de bancnote verzi de-un dolar prinse cu miere 
cine câștigă sau pierde unde dau io crește cosmos ca franceza ca o limba mare-ntr-un pantof purtat pe venus  
sărut versus tot ce-mi mai aduc aminte și-acum tragi cu boul care trage făr' să știe de ce trage   
mă uit la tine bag în viteză ca și când tot ce m-așteaptă-i mormânt apoi vin din apă facem și după ne place 
tezaur folcaric ca fuego alergând pe-o bandă d-aia pe care alergi nu c-ai avea ceva în spate da' poate ți la calorii
dac-aș fi fost călugăr n-ai mai fi vrut să mă știi ca pe trenu' ăla ce nu se-oprește-n fiecare gara ce nu se-oprește-n fiecare seară 
să te-ntrebe nu te-ntreabă nu te-ntreabă ce mai faci și tu n-ai decât să taci prins patul tău de maci ce faci prins în patul tău de maci 
clandestin mă clatin că o piesă de lipatii table așteptând un zar vine și te ia acasă unde totul e amar ca un prânz la microunde ca o cină pe trotuar

duminică, 5 aprilie 2015

trip hop 2-16:15

te ridică la pătrat te ridică la pătrar poezie-abecedar 24 insectar credeam că n-o să mai sar 
da-s multe etaje și nimeni nu vrea să moară da-s multe etaje duminică sărim iar  
poleit cu-argintul viu care mă face să fiu departe de inima care așteaptă iar să scriu 
și scriu și plâng și scriu și plâng lăutar din secolul trecut amân iar și parcă n-a trecut poezie post de scut pe nimeni nu mai ascult 
să se ducă departe ajung la izvor și de-acolo-o lume nouă se deschide cobor pe-un covor 
roșu de mac tot promit că nu mai fac io le-ncurc io le desfac pierdut în arhipelag 
se deschide-un curcubeu doamne cine sunt și eu 
și mă prinde noaptea să plec cu ea și mă prinde cartea nu mă lăsa io și luna mea io și luna mea orașul de catifea 
o limbă de câine ziua de mâine 
fluturi fluturi fluturi un prezent și-o mie de trecuturi o mie de-avânturi 
o mie de poteci ai grijă pe unde treci 
ocolesc oameni ocolesc grădini mă-mprietenesc cu spini semeni cu un arlechin 
înc-o zi de luni cu pereții-ntre dinți hai nici acum nu mă simți 
cu tavanul sub mine uite zarea ce vine 
că pentru toți rătăciții există speranță nu uita să pui totul balanță că ce nu te doboară nu neapărat te-nalță 
plin de fală dar asta nu-i lupta finală asta e lupta cu cerneală 
unde poți să fii ce vrei tu să fii și mâine de căpăt că mâine iar te-ncearcă litere cu ceapă una după ceafă viața nu e dreaptă 
călcând peste troieni militari milițieni pretenții ce s-avem stomacul se face ghem repet cine suntem 
ultimul să stingă lumina acetonă și lacrimi marina

Delphina

niciodată prea târziu dar oricum nu m-auzi acum 
niciodată prea târziu dar oricum nu te-aud acum 
ce rămâne după fum ce rămâne după moarte 
ce rămâne după ce rămâne niciodată 
nu știu cum am ajuns aici nu știu 
cum se face că nu-mi zici pustiu
tot ce pierd azi se-ntoarce mâine ca un vizitiu 
bătând târziu în sticla ce nu mă mai lăsa să fiu
care-i drumul înapoi nu m-am pierdut nicicând de voi
înapoi la foile mele de nufăr de ce sufăr ce se mai ascunde-n cufăr
stric avioane-n fiecare zi mint zeci de constelații când le spun că nu mă știi

de-aici începe totul aici începe totul 
de-aici începe totul aici începe totul 
de-aici începe totul aici începe totul 
de-aici începe totul de-aici începe totul

har cu fața-ntoarsă către călimară 
în fiecare seară îți spui că mâine n-o să te mai doară
că nimeni nu se-atinge de coroană 
închizi un ochi închizi alt ochi și te trezești om mare
și încă doare și nu știi ce s-a pierdut și cum

ce te faci acum om mare ce te faci acum
ce te faci acum om mare ce te faci acum
ce te faci acum ce te faci acum
ce te faci acum om mare ce te faci acum

sâmbătă, 4 aprilie 2015

t.b.c.

nu lăsa pe azi ce poți face mâine mi-a șoptit un vechi rabin
considerăm greșeli toate rahaturile și uităm să fim
și de ce și pentru ce și pentru cerc și pentru cer
blocați în tractoare aviatori adiacenți
rup cuști și astă nu m-ajută mă simt ca o pană de elefant nerecunoscută
mulți zic doar atât cât pot eu zic doar atât cât știu
nu mai sună nimeni nu mai sună nimeni și nu știu
cu ce să-nlocuiesc toate astea cum să-mi părăsesc amintirile ca un rasta
asta basta circul nostru s-a-ncheiat acum plătește sau îmi aduc frații și te rad
te halesc de viu atenție am halit oameni ca tine de când mă știu
detenție mâna la chipiu mâna-n buzunar cum apar așa dispar plin de numerar
tango mortal ori la bal ori spital de urgență penitență ce penitență
un ultim vers cu care poate mă ți minte tot ce ți se-ntâmplă rău e doar la tine-n minte
e doar la tine-n minte e doar la tine-n minte e doar la tine-n minte e doar la tine-n minte

dincolo

singura avere-i capu' 
nu mai suport hip-hop-ul 
îmi fac mult prea multe planuri
balon cu aer să plecăm 
derulăm cu forța cu care rulăm
împachetăm despachetăm 
inima se face ghem 
inima se face romb
din 4-n patru 
îmbolnăvesc un psiatru
par bine la-nceput 
până încep să mă-mput
asta o pot confirma 
toate femeile din cuib
de-aici și de dincolo de prut
nu mă mut 
până jos e drumul lung 
nu știu dacă mai apuc 
ascult florile 
dar nu mă-mpac cu mine 
încă văd alergând toate morile
nebun la c4 cui îi place votca 
am scăpat de-atâtea ori 
dar se redeschide morga
biscuiți benzină și tineri iscuiți 
mă închid iar între pereții de argint
iar mă mint că nu mai simt 
iar mint și trec peste 
cine ești când nu ești tu 
altă mâncare de pește

din color

toate sunt atât de sus le-ai atins parcă s-au dus 
pune mâna pe lopată ce-ai de spus
potop potop ce rămâne 
culegem râme pescuim cât pescuim și-adormim pe bune 
visăm un câine 
dăruind fiecărui om al străzii o bucată de pâine o bucată de mâine
marea știe ce n-am spus vede tot și ține bine 
ascuns de lume și de mine mai ales de mine 
că-mi aduc aminte iar cade capul în pahar 
apa se varsă m-am visat la tine acasă
privind speriat la mine pe fereastră
uneori sunt o nălucă bun de fugă bun de muls 
ceva parcă mă apucă dar mă scapă veșted 
sunt pește din călcâi până la creștet
pe cine nu lași nu te lasă să trăiești 
te zidesc în capul meu lângă sute de povești 
în palmele mele lumea ta de catifea 
ce calm stătea și m-aștepta 
otrăvit de tine însuți cine să priceapă 
o să fii ce-ai vrut să fii o viață-ntreagă
odată ca niciodată 
asta-nseamnă că n-o s-o mai vezi niciodată
cineva acolo sus are alte planuri cu tine
stă singur în cochilie nu mai știe să te-aline 
capul lăsat sabia nu-l taie 
încă relele nu s-au lăsat de mine și sar la bătaie
vântaie după vânătaie 
vâlvătaie după vâlvătaie 
noapte după noapte în odaie 
noapte după noapte în odaie

vezi-ți de treabă

pe fereastră ghid albastru deschis începând să traiesc ce nu vedeam în niciun vis alarmant de singur căutând sensul în toate înc-avea curaj ...