joi, 19 decembrie 2019

SWP #29

vânătorul lipseşte
casa arde
nu e nimeni acasă
iarba va creşte înapoi
înainte ca cineva să îsi dea seama

cine-i pazeste pe pasnici
probabil moartea
pentru ca ea vede pleoapele inchise
catrenele pana la capat
mana stanga tremurand pe pusca
mamele inspaimantate
si copii care au lansatoare de sageti din plastic
si timp destul sa vada revolta

miercuri, 18 decembrie 2019

SWP #28

scriem despre ce am vrea sa traim 
liane-n bazin pe cine mintim
toti pe-aceleasi film dar se termina pelicula
grija sa nu iesi din cadru cersetor macabru
muta piesele cat inca mai e lumina
concurenta stupida animal sarac
ce m-as fi facut cu mine daca nu stiam sa tac
ai grija la rosu trec sute de mii de pietoni
nimeni nu te recunoaste-n circul asta monoton
fericire la gram teatru la gramofon
flori scumpe sa te-asculte sa te ierte
fii barbat cum stii numai tu
crezi ca e da cand stim cu totii ca e nu
functionar nul barajele sunt pline de nimeni
pasari si ingeri 
cinematografe pentru prosti
fa stop pe piept poate te recunosti
developam ambiguu suntem altfel
alergam nemurirea la fiecare parter
atat putem
dar tu aduna-ti resturile din zapada
vorbeste cu vocea altcuiva si-o sa stii
nu sta nimeni aici
recunoaste
si pleaca

SWP #27

baiatul de la calculatoare
mereu singur inganand realitati
pe 32 de biti cu capul in nori si talpile in aracet
stai linistit nu esti cel mai destept 
si oricum la ce ajuta
cu pluta des cu ochii in pamant
cauti in femei ce tu n-ai cum sa fii
vezi ca se face zi
pleci devreme nu lasi semne sau asa crezi tu
pana cand ti se intampla tie
ai dormit mai mult cu electronice decat cu oameni
iar daca te simti stai linistit
asta e despre mine
poezii lucide 
versuri lungi mimand geniul
zambesc de durere asa am gasit ca e mai bine
sunt zeci de gari pline de floarea soarelui si oameni care nu mai au nevoie de nimic

SWP #26

cea mai tare poezie e cea pe care o vad fara s-o scriu
rotindu-se in mine 
un vanator alergand prada
prada alergandu-l pe vanator
sa fii sfant si sa nu-ti dai seama
sa te trezesti la o inmormantare cu fanfara si filosofii inutile
grotescul gasindu-si o supapa 
un circ mobil
care nu e de fapt nicaieri
o bicicleta
un el si-o ea plang in hohote
si daca poezia se scrie singura
de ce ma mai agit

SWP #25

simplu sau nu chiar
departe sau aproape de palatul de clestar
noaptea tresar dandu-mi seama
ca suntem cu totii prinsi in zeama asta numita viata
ma sperie durerile noastre comune 
si respir cand stim aceleasi versuri
ca e prea mare universul si putini sa-ti dea aripi
asa ca planteaza tu pe-ascuns
in liniste
cat ei fac razboaie la indigo
tu scrie sau canta sau da cu pensula
nu-ti fa griji de orgoliu
se va evapora usor 
ca-n crematoriu indiferent de zi
nu cere azil
si stelele vor face cu schimbul la usa ta
nu te lasa cazut
avem atatea de facut
eu sunt pentru acum
apoi va fi randul urmatorilor
sa duca lupte similare sa piarda sa creada
timpul un prieten sau cel ce te trage de buzunar
vezi cui cauti companie si cui canti in coarne
desi ai vrea desi ar vrea 
sufletul si ceea ce numim dumnezeu nu doarme
se dilata
stie si tace
simte resimte
cuvinte ai
nu arunca cu ele pentru cauze care par sa dureze
mintile importante sunt deja treze
fa-i sa vibreze sau sa vada
sa nu-si mai doreasca sa plece inainte de timp
uita tot
uita 
acum
e
atat e
e cadoul tau

SWP #24 - Urania

eram singur ultima zi
eu nu mai am ce sa caut aici
nu pot sa ma-ncred
in cei doi parinti
pare ca mi-ati vrut raul
sau oricum nu m-ati invatat
cum sa-mi asum adevarul
sau cum e sa fii barbat
sau cum e sa poti mai mult decat crezi
cum e s-alergi prin livezi
cum e sa nu fii singur
colectie de linguri
si-mi pare c-ati facut copii
doar s-aveti un album de fotografii
nu-i nimic
am ales arta de cand eram mic 
si era s-o pierd usor
noi n-avem bani, cum sa te-ajutam
minciuni pe ponton
minciuni pe ponton
am facut cat am putut
noi acum suntem batrani
batrani la suflet
si la apucaturi

ok, trecem capitol
stiu, am gresit fata de femei
de asta uneori sunt singur
si nu-i am pe-ai mei nu-i am pe-ai mei
ma refer la prieteni
apolodor
cum e cum e sa vezi lumea
si nimic sa nu le-apartina lor
nimic nicio aura
niciun loc de stat
sa cerem la stat sa ne-ntretina
fapt fapt sigur intretinut
dar stii ca fac fac singur
fuck sunt singur
au
asta-i poezie
stii, nu ti se cuvine tie
da, stii, duc traume din copilarii
ce vrei tu sa-i inveti, a 
ce s-auda de la poeti, a
care poetii
uite, dans dans cer sunteti
carnavalu-asta e fad si nu vrea sa vada dincolo
poezii incarcat poezii dar in cacat
ca eu credeam c-o sa fie bine
si uite cum se simte de-acum
beat-ul m-ajuta destul de mult
cu bitum si bicarbonat sulf
a, a, bicarbonat
nu stiu, eu voiam sa fiu liber
ha, visam sa fiu poet
dup-aia am trecut sa fiu lider
a, am pierdut usor
cartile minteau
cu specialitati
pagini si nu vreau
nu vreau sa va conduc
nu vreau sa va supun
nu vreau decat sa fiu la fel de fericit ca tine

sâmbătă, 14 decembrie 2019

SWP #23 - nesinguratate

mare artist
de fapt singur
in seara cand v-ati despartit
nu ai avut pe cine sa suni
e joi
o veioza si cateva cuvinte de la oameni care par ca-ti vor bine
ecrane jurnale si incet incet inveti cum sa spui o poveste in poezii
desi povestile sunt toate-amestecate
ai fi facut orice sa-i dai pe spate
cumva astept din castelul meu sa ma sune cineva sa bem o bere
dar nu te-ajuta nimeni cand repeti continuu ca nu ai nevoie de ajutor
cam toti avem un fel al nostru prin care sa iesim din decor
doar azi doar acum
la noi o sa fie cu muzici si sampanie pe ultimul drum
singuratatea asta am creat-o eu
si singur m-am adus aici
e greu de recunoscut
de stat cu durerea fara sa dai vina pe aia care de fapt te iubesc
ce rost are poemul asta in care nimic nu e exagerat sau inventat?
gratuit insangerat ingreunat cu metafore ermetice si vizualuri care sa te minta ca traiesti?
stiu ca toti simtim lucrurile despre care nu toti stim sa vorbim
ca nu ne multumim cu ce avem si nu mai stim
cum sa fugim in paturi sau in sticlele de gin
nu judec
nu acum
pe drum vor mai fi multe 
de asta sunt aproape sigur
si cativa sori si vor fi friguri
mesajul e simplu
fii sigur ca nu esti singur
asta nu e o poezie
nu e competitie si glorie
un tertip ca sa ne simtim iubiti
poate un exercitiu de sinceritate
dupa ce le traiesti sau le distrugi pe toate 
fii sigur 
n-ai fost si nu esti niciodata singur

SWP #22

nu stiu ce simt
de cele mai multe ori imi iau cu freeze
si scriu si dorm si zgarii caroserii cu cheia de la penultimul apartament
lumea e infricosatoare cand esti nesigur
mi se schimba vocea ori de cate ori recit
ca sa pun putina forta acolo unde nu e sau
unde ar fi putut sa fie
lumea e un mecanism perfect
abia atunci cand taci gusti un pic din inceputul adevarului personal
pentru ca asta e ceea ce exista
ma speriu cand vad in oameni frici la fel de mari ca a mea
sarim cu totii sotronul asta universal
nu stiu ce simt
asta nu ma linisteste
am invatat atat de bine sa blochez totul
sa nu se mai vada nici din vagoane
nici de pe campuri nici din camera ta
si ma umflu repede cand canta cocosii sau
cand se varsa sange doar asa pentru ca da bine
pentru ca ne face barbati
daca simti la fel zi si eu
si poate se mai inmoaie cate un mal
cate o vorba
incet
automatismele se vor ofili
iar din noi va creste o planta salbatica noua

SWP #21.5

cand te-am pierdut mi-a fugit pamantul de sub picioare
am dormit incolacit trei luni
fara sa inteleg cum poate cineva sa plece asa
fara explicatii tandreturi fara urme ca-n hansel si gretel fara scrisori o data pe an
am ascultat multe poezii care sa-mi confirme ce aveam nevoie sa aud
deja erai parte dintr-o noua poveste
pe care mintea o croia singura, centimetru cu centimetru
e usor sa imparti lumea in victime si tot ceilalti
ca mai apoi sa vad ca eu am gresit
sa ma ascund in sex
si ecrane luminoase
acum iar n-am pamant pe sub picioare
si vinovatia despre care vorbesc nu ajunge pana la tine

marți, 10 decembrie 2019

SWP #21

ai nevoie de ajutor?
mă descurc
nici eu nu mai știu adevărul
de cine mă apăr
cui dovedesc ce
și pentru ce
sunt la fel ca voi, dar mă ascund în structuri abstracte
și povești pe care nu le-am trăit
în sarcasm despre care eram sigur că nu-l conțin
am vorbit pe net mai mult decât ai vorbit tu toată viața ta
am dormit încolăcit
ascultând zgârie nori și
crezând că sunt buricul pământului
acum semăn cu tot felul de oamenia e
tot mai puțin cu mine
structuri neajutorate
și o poezie pe care nici măcar n-am inventat-o eu
concurența ce mă mai pune-n mișcare
o respirație
și priviri ciudate la cine citește din vârful picioarelor
aș fi putut să construiesc o casă cu oricare dintre voi
e ca și cum ai privi lumea prin niște ochelari stricați
și-ai crede că toți sunt la picioarele tale
viteza
variază
scuturile
singur
stai
separat
sumbru
sapă
lumina e la un pas distanță

SWP #20

luni
certuri
orice revolutie spontana are consecintele
cineva arde in centrul orasului
din el ies copaci pitici asa cum ne place noua

marti
inregistrez cateva cantece noi
sarpele ajunge la xopacup cel mai inalt
ghinde
graba

miercuri
inregistrez cateva cantece noi
grecia
gondole
gandesc singur

joi
rudele din republica trec pe la noi
si doi sori incap in bolurile noastra cu supa

vineri
numaratori
copii prescolari
pui de crocodil
alte fapte

duminica
trei ochi privindu-se in ochi

SWP #19

scrie singur
esti cel mai tare
nu ai nevoie de ceilalti
impartial
imperial
zeu cu ochi de coral
pentru tine rasare soarele dimineata
primul la scandal 
sufletul petrecerii
trecerii dincolo
cu muzica si confetti
multe betii
cel mai bun prieten cu peretii

scrie singur
n-ai nevoie de nimeni
totul incepe si se termina cu tine 
cu pot mai bine ma descurc
mereu nemultumit uimit scarbit sau

as vrea sa se-ntoarca dar n-au
reduceri la
si ea
si ei
si totul e ok, ok?
relaxeaza-te ne trezim si-o sa uitam de toate astea
ce razna
voiai doar sa te iubeasca cineva

unde sunt toate premiile
urarile de bine
aplauzele
orasele pustii
desi nu stii nici tu ce devii si pentru cine
cat despre tine
mi-au zis ca esti bine 
bani multi blanuri fine si casatorii

tu n-ai nevoie de nimeni
calmeaza-te aseaza-te sub
camilele merg mereu spre sud
ascult
cate ingrijorari incap intr-o singura noapte
si cui dam socoteala la final
n-ai nevoie de nimeni
scrie singur
da-te special
nenteles
loveste des si strica tot ce merge deja
o placere uriasa in a spulbera tot ce pare ok
pe o raza de zece kilometrii
si dup-aia ceri ajutor regreti
si dupa te trezesti si esti bine si nu se mai intampla nimic rau
nici plecari nici ecou
esti ok
daca te lupti cu tine nu castiga nimeni
promit

SWP BNY #18

la asta se reduce
serenade și secte făcute ieri
arbori
femei în vârstă
ceva ce nu se poate repara și nu se poate dovedi
because it's not broken
centrul cercului
sinceritatea la colt de strada
vanduta impreuna cu limonada alice si vata pe bat
ca-ntr-un film pe care nu l-ai vazut
dar despre care stii totul
ecuatii
ecrane
fa-i sa simta
aud sinforniile pierdute intre corali
si furia si plansetul si jucariile aruncate la cosul de gunoi
si ideile proaste
colajele sfarsitului de veac
si expozitia cu sampanie si torturi de fructe
e o nebunie sa scrii poezie
cand stii ca nu poti sa explici ceea ce nu se poate explica
o briza
o duminica
atat se poate
o seara la predeal
o discutie in afara custii  de sare

SWP #17

elan marcus elan
genunchii la piept
de tine depinde
calul e acolo s-alerge
nu sa-si puna intrebari
nu sa puna la indoiala

campurile tremura
strazile se umplu de foi cu poezii
asfaltul e sarat
si zilele de nastere nu mai inseamna mare lucru

marți, 3 decembrie 2019

SWP #16

vorbeste-ne despre tine
sincer
fara girofare
lumini
scene aranjate perfect
mese pline
note de subsol
surprize la demisol
tic-tac tic-tac
regretele lucreaza
nasol

copiii cresc orbeste
altii cu doamne fereste
tu opreste-te
ce vezi
cum se aude nemurirea
spuf
si mai tragem o data

in parcare la tanti maria
lucrurile se vad altfel
si carnavalul ăsta e fad
abia daca danseaza cineva

trei oameni inghesuiti intr-o masina
fum gros
deci noi am venit doar sa luam un fursec
oricum plecam

asa arata
viata netraita
frica de a fi vazut
frica de a nu fi vazut
graba
excesul
plansul timut inauntru

mai bine ca nu te recunosti
sau daca e despre tine
vorbim dupa
plecam cu-o pluta
patru zile patru nopti

si se termina
zoom back camera si dai socoteala
si-atunci n-o sa mai vrei sa cauti scuze si-o sa fie greu

mai bine mai scriem un poem
despre arbori si pasari
ferme fix franta
despre ce nu stii sa verbalizezi
noduri si gaturi intoarse
camere mici
poate pentru cineva o sa conteze

percutii de pe strada paralela cu asta
musca din ce nu-ti mai e bun
faina cat sa stergem urmele
si timp sa-ncapa o liniste dupa alta

asa arata
de atat de putin e nevoie
ca o moarte sa o inghita pe alta
aici soarele e puternic
ne face mic dejun
ne leaga sireturile
ne impleteste parul
fara sa inchida
niciun ochi

SWP #15

asta e momentul adevarului
fiecare cu marul lui
aveam bagajele facute 
stiam la fel de putine
in fine
tu abia daca facusei ochii
eu purtam rochii
soarele rasare de cate ori vrei tu
si-apoi ramanem in scrisori si-n viata de apoi
tristeti de soi bere la doi
totul pare simplu
ochiul masca 
la noi pe palier nu moare nimeni, bine?
ca dup-aia s-auzim evanghelia si pe camelia
sarind intr-un lichior
eu nu voiam decat sa fie fericita toata lumea
ce ca lumea iar ramanem in gara e seara si ne separa tot felul de lucruri
de la lucruri simple la cum ar fi putut sa fie
de la nu mai pot asa la nu ma mai suna si de fapt
tactul nu a facut niciodata parte din arme mele
pandele se simte linistit
ce se intampla doctore
de ce ma apasa douazeci de nori
si statiunea asta e la fel de pustie ca mine
de ce nu se mai aud cerbii 
si nu mai simt praful de pusca
ce musca din astia ca noi imediat
indesat in sine la palat
stau cautand o floare 
n-ai mai trecut demult pe-aici si se inchina
ma trezesc incet deschid cate un ochi pe rand 
fara avant fara avant
nu ne grabeste nimeni stii
zise umbra de vis a vis tot cautandu-se-n oglinda
de dimineata pana dimineata se tot plimba
si iar ne-ai pierdut
ascut
ascult
insult
sa cazi in sulf
eretic
eclectic
ermetic
cui foloseste
transforma-ne ultimul vin in peste
impodopeste-ne cu noua zile inaimte de potop
elastic
fantastic
cum e sa-ti vezi moartea cu ochii
cantecele si toti popii
chiar cum ar fi
sa fi crescut eu vis a vis
sa fi cazut eu din nuc nu matei
sa o fi luat razna ai mei
ce mai conteaza
norii inca se lasa
intr-o plutire a lor
cat doua tari si spuma viselor
scrisul
la fel cum si celelalte sunt tot ce ai
asa ca n-o mai arde-aiure in tramvai
ca se putea mai rau
buimac las ca va vine el de hac
apoi s-a linistit
mai bine fii tu multumit
cat toate pauzele din rasarit
si casca
inghite sau lasa sa creasca
desi nu va tine de tine
ei tot continua sa se inchine
sa se indese cu porumb si mandarine
acum o luam de la-nceput

SWP #12 - citit la bulgakov

caut apartamentul tau de pe langa urania 
probabil urania
ce-ti mai face smart-ul
mai rupi oglinzi inimi pagini din micul print
inca esti tunsa scurt si-ti cauti linistea la mare
cehia praga cu un hippie mai pierdut decat mine
si caini adunati de pe strazi
nu stiu cum se face ca n-am dat de tine la niciun semafor sindrofie seminar sala studio
unde-l fac pe hamlet in fiecare seara altfel
din coca si apa
coca si lapte
pește si coroane mai grele decat despartirea noastra de la etaj
m-ai dus in apartamentul lu alice sa-mi arati cum se termina
cum se pleaca de-acasa cu haine cu copil
ba io nu mai pot asa
si tip poate m-aude cineva
cineva care ma vede nu ca tine
care ma place nu ca tine
orice dar nu ca tine
inca aud sticlele ciocnindu-se una de alta sub bancheta din spate
vecinii tai inexistenti si tipatul cu
sa stii ca nu toata lumea se invarte in jurul tau
trec vreo doi ani si zice
ce, nu vii sa vezi fiasco-ul
era regizor sau e sau lasa
n-am fost
uneori mai cautam prin conversatii fotografii
nicio alegere d-asta nu e la intamplare
ningea pe autostrada ca o prajitura uriasa
care e diferenta intre gastronomic si culinar
asa vorbesti cu mine?
si miruna ce vina are 
si io ce vina am
radiohead
o bere dimineata la zece si dispar
ca lumina si maruntul si urma de girofar
ca girafa ca o coarda karma cade pe trotoar
ca scrisorile nescrise ca sinapsele-ntr-un bar
cat crezi c-o sa mai mearga asa
pana-n care miercuri
ia gata
nu mai da flori la-ntamplare
Petreceri apa din piscini pe un clipit de pleoape
cine sa priceapa daca nu tu
se mai aud doar cateva clape
lifturile nu te duc pana la dumnezeu
nici banii nici complimentele
dar tu unde esti in toata povestea asta cristi
ce vrei tu
las-o pe mama si pe tata si pe toate fetele din piata de flori
tu
dac-ar trebui s-alegi unde aterizam maine
si cat stam acolo si ce facem
torturi uriase
nunti care dureaza doua saptamani
cantece cu vera si urss care a obosit sa mai pandeasca 
sa mai ameninte
Eu nu vreau atat de multe
hai fii patetic
iubire si calatorii in europa africa de sud
un studio in care sa tragi piesele alea ale tale
cateva mii de carti la tipar
concerte fara tutun droguri alcool
sex indoielnic
te intalnesti  cu tine peste 20 de ani
râzi ești calm si cald
te uiți la tine ca si cum stii perfect ce ai de facut
ca si cum nu ti-e frica
toate astea par sa se fi intamplat intr-o alta viata
cine poate sa spuna cum se aseaza toate piesele
viata e un mister
o clipa
cand s-o numeri iti dai seama ca nu mai e
nu mai bine radem la fiecare rasarit apus
mancand ce gasim
dar nu pe noi
copacul din mijlocul gradinii
si ne straduim sa fim tot la fel
plictisit de raspunsuri o sa-ncepi sa-ti pui intrebari
dar din ce in ce mai putine
mai simple
pe care nici macar nu e nevoie sa le mai auzi
tot ce cauti e deja aici
8 martie
2.18 am
o sa traiasca doamna stati linistita
cat pentru douazeci
si-o sa-si gaseasca el drumul
orice-ar fi
si mama
ca orice mama
speriata
uimita
nu stia ce sa raspunda
pana la urma ce poti sa si spui

poate tu erai

poate tu erai - cunoscut și mă tot strigai să vin să te ascult poate tu erai - neștiut și mă tot chemai să vin să-ți cânt poate tu erai auzi...