vineri, 28 februarie 2014

zebre fugind

zilele trec
mortul râde
zilele trec

știucăsunt
i
d
i
o
t

zilele trec
mortul râde
zilele trec

rap cereri despre mâine

pepene galben 
ce dacă nu mă place nimeni 
pâine și crochete
ce dacă nu mă place nimeni
piele unghii trepte 
ce dacă nu mă place nimeni
nu am nevoie nici măcar de mine

ține minte balta din care au ieșit cu toții 
ține minte balta din care beau și proștii
încă două trepte cerbul carpatin 
încă două trepte nu mă mai abțin

mâna stângă și otrava cârdul verde mă ura 
cearșaful și mortul pierde vina ta e vina mea
sâni ce-acoperă mareea gura o deschizi și-aștepți
doar substanțe și enigme muzică de-analfabeți 

elefanții mă stimează scot punga și urlu tare
câte suflete de oameni câte minți de animale
ține minte cifrul vine ziua judecăților
viii cu vinul și morții cu morții lor 
și morții cu morții lor și morții cu morții lor

orice e posibil

mai ales atunci când ceasul bate 1:21
pauropodina cântă sfârșitul lumii 
iar spatele tău nu e totuși spatele tău 
plouă din aceleași găleată iar crâșmele se-nchid la fel 
făcându-i pe bețivi să învețe să plângă 

sângele apă nu se face,
dar se face dacă pui destulă apă și te muți în capitală

empleh

poeziile curg 
la fel și neîmplinirile 
și fișele nebunilor de la 2

ajută-ne doamne sau ne vom zdrobi creierele cu toții 
și știm că nu-ți place aglomerația și mirosul de pișat
de cânepă de curve pentru că și ele vor muri o dată cu noi

loki

singurătatea are o singură latură
pasărea libertății totale - o singură aripă 
b are o singură mână cu care nu-și mai ia la revedere de la nimeni

vei ajunge la mal, asta e sigur/ gunoaiele ajung la țărm 
& țânțarii la fructul 
pocăinței

ia o piatră pe care să o arunci cât poți de tare și spune 
acolo acolo e sfârșitul tuturor căderilor mele
antidepresive cu gust de măr
nicotină cu gust de femeie

sapă
fântâna asta nu se teme de tine

joi, 27 februarie 2014

redbul

noaptea am timp să mă gândesc la zâmbete pe care încă le mai descopăr
fotografii în care ești tristă 
foarte tristă

mă întristez și eu 
apoi sufletul mi se umple la loc 
pentru că știu că există zâmbete pe care nu le voi mai putea schița niciodată la fel 
cu nimeni 

nici tu 

noaptea am timp să fiu recunoscător pentru dușurile făcute pe fugă 
sticlele goale

noaptea nu pot pune mâna pe telefon 
dar dacă ești bine 
poemul meu sărind într-un picior o să te facă 
fericită

știu că citești 
pot să comunic cu tine printr-un tunel de care nu știe nimeni altcineva

uneori simt că n-aș putea să mă adun să te întreb pur și simplu ce mai faci
acum n-ar mai conta nimic 
suntem niște rândunele pe cinste 
orice-ar spune gunoierii tâmplarii dresorii trișorii hoții homeleșii jegoșii cerșetorii preoții 

//

miercuri, 26 februarie 2014

radiograf

mitraliera și paharul cu apă
minte-mă că viața merită trăită 
chiar dacă amândoi știm că e doar o zicală 
un puzzle pentru oamenii leneși

gândacul din gambă

murgul e de vină întotdeauna 
ține minte femeia nu contează 
ține minte paharul nu contează 
ține minte nimic nu contează 
cazi și râzi și fă-te că tu ai vrut ca lucrurile să se întâmple așa
suferă poetule altfel o să-ți ia ăștia pâinea de la gură 
o să mori bolnav murdar și sărac și nimeni n-o să se uite înăuntrul tău
altfel decât într-o autopsie obișnuită 
vor spune 
cât căcat în mațele ăstuia între atâtea metafore 
și aici se vor opri cu toții 
asta vor vedea și vor mirosi cu toții
karma ne păcălește pe toți eu știu asta
dar sunt tot nefericit 
pentru că nu știu când 
o să-mi apară în fața ușii cineva care seamănă cu tine
intră cu obuzul în primărie n-o să mă mai speriu 
o să mă cac pe mine dar o să știu să am răbdare
dă-mi seringa aia în formă de inimă și paharul meu cu apă 
și carioca de la mama
ia-ți și singur și râzi murdărește-te
piei ca un fluture după nici 24 de ore nimeni n-o să știe că ai fost aici 
stinge lumina stinge lumina lumina lumina lumina lumina

interschimbabil 2

cemacină încap rămâneîn cap
bouleviața astao săte omoare
den-ar fiatâta rahatdespre caresă scriepoeții
înjură-măsau fiiamabil treabata suntemtoți îngolul ăstainter planetar
șitremurăm lafel potsă-ți arăt
potsă arătoricui numai amnimic depierdut
așaspun oameniiînaintea viituriicinici șiproști
darmoartea eacolo priveștemulțumită șiștie încăpuțin osă vinăși scenamea
șitotul sespulberă maispectaculos maiamar
acumgata dă-midin mărultău șimai du-teși laaltă masăcă
lăutariiau dispărutca dinozauriica sinucigașiicare nurecunosc călepasă

marți, 25 februarie 2014

eutu

tu verifici mașina de scris 
eu verific petrecerile vopselele
oamenilor le crește câte o ciupercă în vârful capului nu-i mai recunoști
acum nu mă refer la noi 
sau un bulb ca de înger
acum pot să mă refer la noi 
sau căciula care trăiește cât trăiește și-apoi arată altfel decât atunci când

și binecuvântarea stă la rând
știu 
poate pare ciudat
e un timp pentru viața
un timp pentru moarte
un timp pentru singurătate
un timp pentru boală pentru griji

mă bucur că nu sunt eu cel mai important 
cineva trebuia să-mi spună și asta
și n-a venit din cărțile zen 
nu trebuie să citești prea multe
toate spun același lucru
și aproape nimeni nu poate ține minte

eu verific țeava pistolului 
cele patru camere și știu căvreasămaibată
și trebuie să las asta să se întâmple

șipoateteatrulosămăprimească
așacumștiu
fărăsămăîntrebenimicmaimultdecâtcummăcheamăpemine

nu-mi bat joc de poezie

nu știu dacă se vede
poate e tot ce am 
poate e tot ce știu
și nu vorbesc nimănui despre asta
semn că rămân din ce în ce mai 

șinele nu știu să spună ceea ce eu nu pot să spun 
nu știu să cânt 
oameniinuștiusăaplaude

deși e cel mai întuneric
completează spațiile libere s-ar putea să te câștigi pe tine
toamna se numără bobocii
în februarie nici ghioceii nu se numără
nici matematica nu trece mai departe
poate ar fi mai bine să-l lași pe kierkegaard și să-ți vezi dracului de
generația x sau cum mi-am petrecut sfârșitul lumii sau
doamne te rog fă să plouă 
ce ciudat 
nu există șurubelniță pentru inima asta
prezent mai frumos
moarte mai evidentă 
aș vrea să scriu ceva frumos la final 
nu știu să scriu ceva frumos la final
puncte
puncte

suni pentru că știi că spun adevărul

singura calitate a mea
singura moarte
cu mâinile aproape
cu mâinile departe

uit carcasa pentru ca mai apoi să-mi aduc aminte
că noi nu suntem prieteni de pahar
pe tine trebuie să te salut cu sărut-mâna sau 
niciodată nu-mi deschid suficient cămașa semn că nici sufletul nueacolo

păsător nu există 
iar păstor e destul de departe
dor e destul de scurt
destul e destul 

& nimicnusemaiîntoarce
& eștiprostnu-țidaiseamacăastaosătecoste
& fășitucevapentrutineprostule

vineri, 21 februarie 2014

dacă încă te simți pierdută

să știi că mă gândesc la tine în fiecare zi
dimineața și seara

îmi plăce să cred că așa are doamne-doamne grijă de oameni 
cu cât te gândești mai mult, cu atât are mai multă grijă

îngerul

a fost o dată ca niciodată o prințesă
și apoi a început să plouă
și toată lumea s-a udat
apoi caii au venit în zbor

a fost o dată ca niciodată o prințesă ce avea un cal
și apoi a început să plouă

a fost o dată ca niciodată o prințesă
apoi a început să plouă

unii oameni sunt atât de frumoși
încât asta le face numai rău

când cineva pe care îl iubești vrea să moară,
ce îți rămâne de făcut?

faci un film și spui: viața. trebuie să te legi de ea
cineva are nevoie de tine

once upon a time there was a princess
and then it started raining
and everyone got wet
then horses came flying in the air

once upon a time there was a princess who had a horse
and then it started raining

once upon a time there was a princess
then it started raining

some people are so beautiful
it makes them sick

when somebody you love wants to die
what do you do?

i make a movie and say: life. you must hang on to it
there's someone who needs you

miercuri, 19 februarie 2014

cardio

nils frahm mă roagă să scriu un poem
deșirat ca pantoful tău 
deșirat ca inima ta
deșirat ca pianul de după moarte

iubește-ți umbra - e tot ce ai
poezia iubește-o 
orașul ăsta luminează ca niciun altul când știu să râd
din casele de pe huet ies oameni mici se uită la noi 
no time no space no nothing
no time no space no nothing
pipipititititititimimimimimimi
sincron 

inspiră ori de câte ori crezi că ar fi mult mai bine 
să mori
dansează
ai mai multă grijă de tine 
mult mai multă grijă de tine

luni, 17 februarie 2014

#

the days run away like wild horses over the hills 
what matters most is how well you walk through the fire
the captain is out to lunch and the sailors have taken over the ship

vineri, 14 februarie 2014

cargo

viața te ia pe dinainte
nu mai știi ce voiai să spui ce voiai să faci 
se-ntețește hora vieții și păsările nu au ce căuta în hora vieții
dacă nu știi să cânți 
cântă
soldat
de ce nu cânți 

la ce-ți ajută poeziile, cristi 
îmi ajută să știu c-a fost frumos
îmi aduc aminte de pasărea mea albastră

o să fiu bun, o să fiu bun, strigă mortul înaintea glonțului 
să bei apă, strigă soțul înaintea glonțului
nu se mai poate respira în orașul ăsta, strigă moartea
n-o să te mai cert niciodată când ești mic

acum aruncă-mi o pară și spune-mi trăiește-ți viața
nu mai ai prea mult timp 
sau ai tot timpul 
fii bărbat
trebuie să știi să faci asta

namaste

de câteva nopți un cal tânăr mă lovește cu copitele în piept
spune lasă-mă liber pleacă de unde ai venit 
iar eu cad cu respirația întretăiată cred c-am să mor
zeci de imagini mi se rotesc în fața ochilor și copitele rămân înăuntrul meu 
iar și iar 
calul pleacă lăsându-mă acolo, pe pământ

dar mă ridic îl prind din urmă sau 
mi se pare că îl prind din urmă
îl leg și îl aduc înapoi
cade trist
nimic mai trist decât un cal căzând din picioare
dar el nu mă aude spunând asta 
respiră greu apoi se ridică iar în patru picioare și mă lovește și mai puternic
cad cu respirația întretăiată 
cred c-am să mor

sper ca într-o bună zi să redevenim
prieteni

joi, 6 februarie 2014

carii

acum 2-3-5 ani auzeam cariile mancând dulapul bunicului 
și orice am fi făcut o luau de la capăt noaptea următoare
deși știam că sunt incredibil de mici
mai mici decât mine și decât bunicul 
sunetul lor mă făcea să cred că urmez
din păcate nu a fost așa

acum sunt ceva mai mare
am buzunarele găurite
pe acolo și nu numai pe acolo 
îmi curge pacea
sunt pline străzile de pace iar eu
îmi spun că nu mai pot face nimic

visez la carii 
la poeziile pe care nu ți le-am scris
atingerile pe care n-am știut să ți le dau
și știu c-o să scap încă o dată
încă o dată încă o dată

până când pacea se va întoarce
râzând, silabisind:

vezi-ți de treabă

pe fereastră ghid albastru deschis începând să traiesc ce nu vedeam în niciun vis alarmant de singur căutând sensul în toate înc-avea curaj ...