joi, 27 februarie 2014

redbul

noaptea am timp să mă gândesc la zâmbete pe care încă le mai descopăr
fotografii în care ești tristă 
foarte tristă

mă întristez și eu 
apoi sufletul mi se umple la loc 
pentru că știu că există zâmbete pe care nu le voi mai putea schița niciodată la fel 
cu nimeni 

nici tu 

noaptea am timp să fiu recunoscător pentru dușurile făcute pe fugă 
sticlele goale

noaptea nu pot pune mâna pe telefon 
dar dacă ești bine 
poemul meu sărind într-un picior o să te facă 
fericită

știu că citești 
pot să comunic cu tine printr-un tunel de care nu știe nimeni altcineva

uneori simt că n-aș putea să mă adun să te întreb pur și simplu ce mai faci
acum n-ar mai conta nimic 
suntem niște rândunele pe cinste 
orice-ar spune gunoierii tâmplarii dresorii trișorii hoții homeleșii jegoșii cerșetorii preoții 

//

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

încă puțin

aștepți să apară ceva ochi de femeie aripi deltaplan zâmbind dimineața tu te întorci acasă plin de sânge după o bătaie la d14 învingător  ar...