luni, 8 decembrie 2014

kantgrene

într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul
arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce
alerg la 6 dimineața în întuneric știind că nu am unde să mă opresc
îngân fiecare plecare în fața căreia nu am voie să vorbesc
acvariul tatălui dimineața și încă am momente în care nu știu cine ești 
realizezi în sfârșit - nimănui nu-i pasă că ai fost lăsat fără aripi
pentru că și ei au trecut prin asta 
căzuți plin de tuș scrum apă murdară 
nu au cum să întindă mâna către tine 
sau să deschidă gura

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

încă puțin

aștepți să apară ceva ochi de femeie aripi deltaplan zâmbind dimineața tu te întorci acasă plin de sânge după o bătaie la d14 învingător  ar...