transmit din altă eră am mâinile pe clape tale siguranțele-ți tremură
aș fi vrut să uit tot dar nu se poate formez sun intră robotu' ești departe
într-o lume mare-n care nu știm să dăruim o floare sau să ne dăruim o floare
blocuri cu multe etaje torturi cu multe etaje torturați de propriile ambalaje
ce să fim dacă noi înșine nu știm să fim
o pictură ar vrea să-mi zică pe bune unde-s lucrurile bune și de ce-ai uitat de ce-ai plecat
e adevărat totul se transformă o luăm de la capăt și existăm în altă formă deși parcă n-am existat
scriu muzică și n-aș vrea să rămân la mine-n cap
duminică, 21 decembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu