joi, 26 iunie 2014

gm

grea meserie poezia
grea vocație viața
obrajii cad îmi spun nu-i nimic 
aici totul e veșnic sau
nu-i nimic aici
totul e veșnic
patul de spital din care puteai să nu mai ieși
puteam să nu mai ies 
dar uite că pe noi ne ține cineva aici 
doar el știe de ce
retarzi poetici cu inimă mare de rechin și dinți de lut 
acum spune-mi
ce se ascunde dincolo de semicercul căruia oamenii i-au zis semi-lună
ce stă în spatele ochilor georgianei
când o să putem sta și noi ca oamenii 
ce fac dacă nu găsesc lalele mov
nu știu ce altceva ar mai vrea să primească și 
e atât de greu să respiri
e atât de greu să renunți 
să nu renunți 
să alegi drumul greu 
să scrii poezia care se scrie singură 
aranjăm o ploaie un taxi la scară o sticlă de vitriol o trompetă la care să știu să cânt sau eu sau tu 
o poartă spre noi
gândul care te ajută să faci lucrurile exact așa cum
arcurile pe care le făceam la patru ani
încercând să prind cine-știe-ce

luni, 23 iunie 2014

Amar

Mă feresc de pete ca Tide, dar ca mine nu varsă nimeni. Murdaria pe care o fac eu e cea mai mare. Iar plânsul meu, cel mai greu. Unu, unu, doi. Cu ce vă putem ajuta. Alo. Alo. Alo. Așa se termină. Așa începe. Rămâi aici. Mâine va fi altfel. O să poți să scrii și n-o să te mai simți părăsit. Nu e inutil travaliul asta. Ce să spui și tu. Ai trecut prin multe sau multe au trecut prin tine. Acum închide fereastra. Stinge becurile. Întoarce-te la termitele tale. Sau la tine însuți. Tu alegi. Arome, ancora. Balenele au grijă de noi. Nu mă mai tem eu. Nu-mi mai fac de mâncare. Nu mai vorbesc cu nimeni. Port pălării. Sunt murdar. Nu mai știu să vorbesc. Nu mai știu să cânt. Câine. Trebuie să existe o partea a două. O continuare. Așa se instaurează minciuna. De aici și celelalte morți. O fisă. Două fise. Trei fise. Ce faci? Scriu poezii, dar ăsta nu scuipă nimic. N-are sens. Suntem obosiți cu toții oricum. Asta nu e o biserică. Liniștește-te nu mai apăsa pe taste. Nu ești artist și oricum asta n-o să-ți folosească. Nu mâncare. Nu treziri mai frumoase. Începi să scrii ca un adolescent. Doar că nu te mai privește nimeni. Cei care n-au rămas aici au acum alte călătorii de făcut. Urcă-te-n troleu, mergi până la capăt. Ceartă-te cu șoferul, oricum își bate nevasta. Și copiii. Vezi, nu știi niciodată care e fundul gropii. Niciodată. D-aia trebuie să lași rahatul să cadă peste tine și să nu comentezi.

sâmbătă, 21 iunie 2014

loco

locomotiva cade
plină de litere speră să ajungă la capătul celălalt al tunelului timp în care o alta

inka

transformă evoluția formelor așadar parametrii sistemului interior evoluează, iar starea discursului poate deduce ansamblul timpului încât există o evoluție bijectivă a componentelor
blablabla Bacon blablabla
kafka a mai pierdut o sarcină stingând singur sincopa revoluționară contradictorie
blablabla castane blablabla
noaptea cade ermetic hip-hop casca sare de pe ceașca crescândă a spitalului tractat totuși
blablabla acum blablabla
sandu simte

vineri, 20 iunie 2014

3/5

ochii delfin se uită la mine 
neobosiți strălucind
să fii cuminte, îmi spun ochii tăi
să mă aștepți 
eu nu te-am părăsit niciodată

ochii delfin mă veghează zâmbesc continuu
buzele întâmpinate cu săruturile cele mai mici
cât aș vrea să duhnești a vin & să te superi

acum am paișpe ani și la școală 
e liniște

o să mă leg de tine cu o piatră sau cu tulpina unei flori roșii
o să mă arunc în cel mai apropiat râu
de unde-o să ies repede
cu alge și păstrăvi și scrisori de dragoste 
iar tu o să râzi dându-ți seama cu trebuie să-ți petreci zilele

joi, 19 iunie 2014

blocuri #1

demonul amiezii  demonul poezie
cuvânt cu cuvânt respirație cu respirație
zâmbetul tău în hotel scările în spirală 
alte scări benzinărie
eu aștept înăuntru 
acum gândesc retrospectiv - ce fată frumoasă
mă întreb cine stă în blocurile de lângă parcare și cum se vede viața de acolo de sus
umerii mei dimineața
data viitoare cumpărăm struguri și pești
și mă pui să-ți cânt

jurnal de bord (pentru tine)

1.

când totul se liniștește 
& nu mai vrei nimic & nu mai ceri nimic 
pentru că vezi și tu că ai deja 
totul

2. 

ca să nu fi singură acolo, în țara aia frumoasă 
unde oamenii ar fi așa și pe dincolo 
și câmpurile și copacii și casele
eu îți scriu un poem încifrat 
pe care să-l iubești doar tu

3. 

nu cad în capcana ușoară a promisiunilor dar știu 
că mă voi gândi la tine
chiar dacă fusul orar ne va pune câteva probleme
la fel și telefonia mobilă sau telefonia în general 

4. 

pot să și desenez - norocul meu 
pot să cânt o doină sau ceva vesel 
să culeg melci
să scriu 
să mănânc cireșe cu înghețată și cartofi cu sos dulce
să imaginez o bucătărie ca a ta

5. 

pentru continuarea lecturii
te aștept mâine

teiubesc

și viața capătă sens sensul tău 
după săptămâni cu țipete și tomberoane ce nu erau oricum ale noastre
cerul meu e limpede și știu în sfârșit (că vocea ta e vocea ta)
paris-praga-măgurele 
să porți poezia asta 
e despre tine iar tu ești tot ce am mai de preț acum 

dacă aș avea un tt l-aș vinde pentru tine aș lua o barcă cu acoperiș 
sub care să stăm multe zile în căutarea insulei noastre 
care există & ne așteaptă

doar 2 cuvinte venite de la tine mă fac să scriu cele mai frumoase poezii 
să nu-mi mai fie frică de nimic 
să nu mai vreau certitudini 
sau bani 
sau altceva
.

miercuri, 18 iunie 2014

Dvorak - Serenade in E major Op.22-Mov.2/5

sper să nu vină ziua aia-n care să nu ți-l mai pot trimite pe Dvorak
Serenade in E major Op.22-Mov.2/5
am scris despre mulți oameni, e adevărat
zilele au trecut una după cealaltă rânduite frumos 
cu tot cu fericirile sau nefericirile mele
acum ești aici
nuanțe verzi și albastre mă îmbată după masa
știu că pricepi 
câinele latră de patru ori
vindem mobila și ne mutăm sub un pod
acolo spunem că e acasă
doamne-doamne a scos iarna din program 
special pentru noi 
așa că avem doar vreme frumoasă 
iar tu gângurești așa cum știu că ți-ai dori
și nimic nu mai pare greu 
eu vin murdar o dată la câteva zile - tu nu mă cerți 
alteori vii cu mine - luăm mlaștinile la rând știind că nu ni se poate întâmpla nimic rău 
mâncare găsim de fiecare dată 
și apă 
iar ochii tăi atât de frumoși dau zilelor mele o aură mereu nouă

marți, 17 iunie 2014

pumnul

știu că ești o fetiță cuminte
au trecut două ore și jumătate 
ăsta e un text pe care îl voi ascunde în mine 
de frică și de rușine
nu mai știu câți ani am sau ce am făcut înainte de după douămiizece
câmpul ăsta întins și 
aici se frânge poezia
ciudat urlet în cutele frunții mele 
pe care știu că nu ai uitat-o 
mi-e greu să leg ceva
sper ca tu să poți să vezi dincolo 

neputința capătă multe forme la fel și viața
optimist strigându-și iubirea cu-n glonte în piciorul drept
știu că va fi bine
dă-mi un topor o pasăre 
nu pot să-ți spun cât de mult te
iubesc pentru că trebuie să trec de fiecare dată
pe un rând nou iar acolo mă așteaptă un altul
și un altul

dar tu citește printre rânduri tu trebuie să mă crezi 
barca asta n-o să plece nicăieri fără tine 
simt prea multe în corpul meu născut prematur ținut la incubator
e iunie și mă îndoiesc din nou de oricine are să-mi spună ceva

gor2

carol colț cu pescărușului
liniștește-te lazăr, îți promit, toamna asta nu mai mergem la vânătoare
nu mai merg nici eu, nici mama, nici mătușa m.
vom strânge bani pentru pian 
gata cu vânătoarea cu vărsarea de sânge cu mesele nesfârșite
promit striga tata plângând iar eu 
uitându-mă înăuntrul lui dar mai ales la mine înăuntru știam 
că puștile nu fuseseră vândute sau înecate și că așteptau cuminți
lângă alte nimicuri la care ei nu puteau să renunțe

luni, 16 iunie 2014

gor

trezit tot aici descentrat-ca-un-titirez
ziua noaptea eu sunt pune mâna pe mine
eu tot ce n-o să poți să fii 
trezit aici încep să uit pictez din mine 
văd litere lumina din contur totuși lumina din container 
femeia-nicăieri
tigrul viața-i o curvă nu
arunc aștept ascund acum caiet și ard cuvintele că eu 
nu sunt decât un prost 
ce numără pe degete 
cobor cântând că știu doar eu 
din care pom m-am făcut om
din care câmp
din care apă

arunc compasul către ea
mi-e frică de-am ajuns să scriu

sâmbătă, 14 iunie 2014

ana și alfabetul

a.

aș putea să urlu câine cu rabie
lăsat singur pe străzile bucureștilor
care și ele 
și străzile 
latră 
acum ori niciodată scapă 
de mărul evei 
deschide umbrela și mergi mai departe 
în prima biserică în primul stâlp de înaltă tensiune
că acolo se odihnesc păsările și sfinții și tot acolo
și tot de acolo
îmi umezesc creionul chimic pe vârful limbii și scriu 
un manifest pe care nici măcar eu nu-l mai înțeleg
aș putea sigur că aș putea
dar aleg să rămân aici 
credincios și umil nebun murdar
circulinconștienților la două străzi și jumătate
de cel ce sun
t


b. 

să mori pă budă 
un clișeu împuțit, zisecristi
bă, nu te mai băga-n poeziile tale
nu fi bolnav
un 
clișeu împuțit
poemul femeilor cu simțul răspunderii
dar dacă intri-n prima budă și rămâi acolo o vreme
singur
o să-ți dai seama cât de rușinoasă e moartea
sau o să te târăști victorios pentru că tu nu vrei 
nu azi
tragi apa pentru că n-o s-o tragă nimeni altcineva
aprinzi o lumânare un led
îți aduci aminte că nu știi să cânți la orgă și 
ești totuși tu 
singurul premiu adevărat
arma se descarca
dar viața ta merge mai departe lângă un alt semafor
culorile se schimbă tristă ciclicitate
nu uita
ai scăpat din budă te îndrepți către bulevard
spune-le ceva folositor oamenilor 
sau cineva o să te zboare de pe planșeta asta
hai gata


c.

orice se naște dintr-o lipsă
lipsă mănâncă


d. 

ce rost are să scrii poezie
să împroști tristețe 
dintr-un avion de jucărie
peste câmpul ăsta cu balene
si-la-bi-seș-te
bănescu știu că trăiești


e. 

din comoditate începi cu cartea de versuri
apoi scrii și tu 
continui așa pentru că poezia e prea greu de luat la răspundere
cine să ia la răspundere poezia
continui așa și cu fetele care nu au rămas în stradă
ești obosit pui capul pe  
îți dai seama că ești nimic
filosofii s-ar bucura 
nușitu
nici bucătar nici porcar nici militar nici salvamar
aviator pinguin la cercul polar
ana karenina


f. 

îți lungești picioarele până în cameramea
crezând c-o să te văd
nu te văd
faci câteva cercuri
apoi te întorci la singurătatea ta
cea mai mare și mai frumoasă dintre singurătăți


g. 

cum să cenzurezi un poem de dragoste
cum să fi mai prost decât tine însuți
cum să nu aștepți
cum să uiți
cum să nu uiți


h.

cel mai straniu e că ceea ce contează nu încape aici sau în altă parte
viața poate mult mai mult decât a apucat poezia să vadă


i. 

îți dai seama că e greu și te sperii și te ascunzi
și te sperii din nou
apoi cine știe 
îți vine să râzi te împrietenești cu gunoierele că și ele e oameni 
nu glumesc 
ce faci, venus?
ce se fac, culeg stele pentru


j. 

calul de căpătat nu se caută la dinți 
buturuga mică răstoarnă carul mare
bate fierul 
cu o floare nu se face
cine se trezește de dimineață
aproape că-mi aduc aminte cine sunt
frica gesturilor friabile
proștii ca mine se lasă mângâiați și totuși
știu cuvinte pe care mai apoi le caut în dicționar 
ele înseamnă exact ceea ce credeam că înseamnă 
închid ochii și mă îngrozesc de câte ori trece ceva extraordinar pe lângă tine și tu
unde ești
unde ești 
unde ești
und


k.

karl marx
chintă roială
kilogram
crocodil copcă cerul crede 

l.

aici 
chiar aici

m.

somnul vine încet 
eu, din respect pentru tine voi dormi pe coridor
unde patru pitici îmi vor ține trena


n. 

alfabetul ăsta nu se mai termină pentru că încă nu

o.

ți-am spus că te iubesc

p.

accidentele sunt accidente

q. 

ia-ți un hamster și roagă-l să strice el roata 
pentru tine
veți fi libe
ri


litera de după litera q.

r.

s.

ș.

t.

tot eu

u.

uranus 
să moară mă-ta
ce frumos e să scrii pe pânză

v.

vulnerabil ca o culme peste care stau homarii 

w.

x.

y.

z.

marți, 3 iunie 2014

a.t.3

în câte o după-masă cucul cântă:
cine te-a supărat băiete
cuc-cu. cuc-cu.
în câte o dimineață soarele tremură
cuc-cu. cuc-cu
în câte o tristețe apari și tu
cuc-cu. cuc-cu
eu aprind chibrit după chibrit după chibrit pentru inima ta adusă din moscva

carcar

cu greu mai pot avea încredere în cineva asta 
îmi face rău ca o tăietură pe os
ca o fotografie înaintea impactului
parcă ne înțelesesem altceva
acum când tavanul cade când mâna cade 
combustibil de douăzeci mi-e frică nu pot să mai am încredere
nu știu cui îi pasă 
aș vrea pe cineva căruia 
să poată să-i pese
văd în orice o hienă gata să sfâșie să râdă să scuipe
să dea din umeri
eștinebuncristieștiunomsingurosărămâiaici

departe

undemiepacea
strigă copernicus aruncând ultima piatră de pe pământ alunecând
pe ultima coajă de banană
mă repet: poate totul are un rost
fata din reactor fata de la alimentară fata din inima mea pe când aveam 5-6-7 ani
un fel de orășel al copiilor 
serile în care gemenele erau doborâte de epilepsie iar noi ne miram
crezând că nu suntem una cu ele
ecaatuncicândcazidepebârnășinimănuinuipasăcăfuseseiunmaresportivsau
poate interesează totuși pe cineva
vizite dese cearșafuri pline de rahat
puțin rușinos pentru o femeie, o să spui 
nu contează aici nimeni nu e mai bun
ieșeam pe poarta spitalului la câteva zeci de metri era un bar ca pentru oameni normali 
știam că rămăsesem de fapt înăuntru 
că totul e o iluzie
opriți la lumina roșie și rămâneți acolo 
subconștientuldumneavoastrăosăvăspulbere

din ultimii zece ani

aproape 10 ani de când suntem singuri
în aer pe pământ în paturi suflete
totul e rapid direcția-n care ne îndreptăm cu toții
mulțumesc în treacăt -s-aud doar eu- celor care s-au oprit o clipă
bând din fântâna de la baza picioarelor mele

216 săptămâni de când, într-un fel sau altul, am devenit bărbat
plătesc zi de zi spălând wc-uri coridoare răspunzând superiorilor
permisia există dar asta nu ajunge asta o să ne supere într-o zi ca ziua de azi
când o să plecăm cu orice preț iar căldura o să ne lovească drept în cap
căzând n-o să ne mai aducem aminte 

doi zero unu patru
guliver se întreabă ce mai urmează
guliver se uită în sine
guliver caută o femeie de mărimea lui
ochi ca ai lui mâini ca ale lui inimă ca a lui
guliver e un om singur și totuși povestea e frumoasă

munch e în fiecare dintre noi
munch e în noi
munch e în fiecare dintre noi 
amin

insight for autumn

if i'll just have some money
for school, home, food & cabs
i'll love you like no one else
love my self in a better way
help 324 homeless people with finding the road back home
kiss you 3 times a day
if i'll just had some money
for school, home, food & cabs

funeralii

cerc închis într-un apartament ce seamănă cu o cameră de hotel pe același palier cu tine, îngerul tău păzitor și alți câțiva pieteni preg...