sâmbătă, 31 ianuarie 2015

final speech - be water

să nu cumva să uiți și să nu cumva să ierți ai putea să suni și tu să-ntrebi ce mai faceți mă băieți 
să dai tu un telefon neapărat să mă-ntrebi dacă nu cumva am căzut în cap
parcul vieții mele plin de distracții mare rahat prea multe-atracții 
de la ceea ce-am fost de la ceea ce voi fi de la ceea ce sunt eu în această zi
clopotele bat simetric împrumut versuri versuri fug cu piciorul metric 
am învățat să scriu linii lungi poate d-aia ești tu prea departe nu mă mai ajungi
am învățat să strâng lacrimi cristaline în pahare pline numai mie îmi pasă de mine
te văd în vise să știi asta nu poți să-mi iei vrei să mă dezbrac de tine dar am o mie de piei
încep să sun ca nimeni altu' și-asta mă-ntristează groaznic palat interior fără paznic țipă napraznic
fantastic mod de-a spune că nu mai vrei să trăiești aceleași povești fără veștile bune nu mai știi cine ești
de fapt nu vreau nimic de la nimeni dar uneori am atâta nevoie de tine 
las semne ca hansel și gretel înghit tone de cretă ca să pot să scriu uite o egretă realitate incertă
predicator uitat ridică-te și mergi lazăr nu mai sta la pat ai atâtea de rezolvat atâția oameni de salvat 
mc peste noapte bărbat peste zi hai zi mai știi sau nu mai știi
mc peste noapte bărbat peste zi hai zi mai știi sau nu mai știi
eram ca doi copii sinceri fără găuri mari în suflet fără prea multe deprinderi
și-aș fi vrut să rămână-așa dar nu e cum vreau eu nu-nțeleg prea multe universul e prea greu
ăsta e refrenul meu pentru mine pentru când n-o să mai pot scrie-n rime 
pentru când n-o să mă mai pot gândi la tine pentru când cerul n-o să mai însemne-o zi de vineri
multă apă a mai curs acolo unde îți plăcea să privim până dincolo de unde nu te-ascunde
ha ha ha ha ha lasă c-o să vină și ziua ta ha ha ha ha ha lasă c-o să vină vei vedea
ha ha ha ha ha lasă c-o să vină și ziua ta ha ha ha ha ha lasă c-o să vină vei vedea

miercuri, 28 ianuarie 2015

neînvierea

mi se pare-atât de trist nu sunt o inimă calmă 
aș fi vrut să se termine simplu cu-o palmă 
dar nu se termină niciodată apasă până la blană
simți că trăiești încă nu știi cine ești 
nici noi trifoi cu patru foi 
da încă umplem foi încă stăm în gunoi
ăștia suntem alții n-am n-am ce face
scriu ce dacă nimeni nu mă place
n-avem ace pentru cojocul vostru e-adevărat
da' nici voi nu aveți acces la jocul rap
fete cu cicatrici femei singure-aici învațate cu bici degeaba le explici
o mângâiere o floare cine ești ce cauți aici
orașu' noaptea mi se pune pata așa-s poeții nu se lasă și gata
și tot io plâng și tot io țip și din toate astea-aș vrea să nu mai rămână nimic
an trist punkist ce banc trist râzi dar nu e râsul tău anti-anarhist
lumea asta e mult prea mare ca să contezi 
reinventezi lumii nu-i pasă de dovezi în ce pozezi
dă-mi vocea mai tare 
mai tare 
așa

duminică, 25 ianuarie 2015

primate 2

dă-mi 
o vioară nouă promit să-ți sparg capul cu ea
dă-mi
o pensulă îl aduc înapoi pe bacovia
dă-mi 
o mâna de-ajutor n-am ce să fac cu ea
dă-mi 
crezare o să pierzi deși nu pare-a fi așa
dă-mi 
o foaie și-mi dau foc în fața ta
dă-mi 
o rimă o arunc ca și cum nu mi-ar păsa
dă-mi 
promisiuni și-o să mă-ntorc cu colții ascuțiți
dă-mi 
moarte - o să ne împrietenim și-o să vorbim ca între sfinți 
dă-mi 
o portavoce tu să nu m-ascuți mai bine trage
dă-mi 
o barcă viața nu-i atât de tare stând pe margini

luni, 19 ianuarie 2015

primate

toți se supără că n-ai dovedit nimic 
ești un pic mai ieftin decât o cafea la plic
mare poet mare profet se întâmplă exact ce scrii 
singur vise triste cearșafuri de la vecini
urcă-te pe scara vieții mele să te vedem de sus 
tu ești cea mai mare dintre stele, da-ntre noi a cam apus
umbra-i a mea degeaba fug de ea eu nu caut lumina 
am uitat lumânările-acasă oare-a cui o fi vina
aluminiu peste ceafă algoritm la mana-a noua 
zâmbești dar nu te-nțelege nimeni papa de la roma
ai rămas noaptea singur în roman 
n-a mai contat că scrii poezii frumoase grijă la coran
tu ai construit asta acum trage apa trece măgarul trage nu rage de fapt
pentru mulți doar o scuză pentru tine ultimul raft
mă rog de șase ani să rămân fără stilou 
dar azi nu-ți mai fură nimeni ceea ce îți face rău 
știu că scriu prost dar asta mă face bun
până data viitoare nu mai crede tot ce spun

miercuri, 14 ianuarie 2015

într-o zi/ samurai inst - pentru vn

am fost băiat cuminte până într-o zi
am călcat jurăminte până într-o zi
și păsările sfinte până într-o zi
dinte pentru dinte până într-o zi
jură că nu simte până într-o zi
o va întâlni până într-o zi
o să fiu mai bun până într-o zi
o să pierd oricum până într-o zi
fluturii trăiesc până într-o zi
păcate vorbesc până într-o zi
flori nu mai cresc până într-o zi
nu mai știu nimic până într-o zi
nu renunț acum până într-o zi
nu mai scot album până într-o zi
uit tot ce spun până într-o zi
prietenii apun până într-o zi

o să te văd oricum într-o bună zi
știm amândoi într-o bună zi
o să-ți spun ce n-am apucat într-o bună zi
o să-ți cânt ce nu ți-am cântat într-o bună zi
o să-mi zici c-a fost destul într-o bună zi
promit să fac ce trebuie să fac într-o bună zi
urmăresc visul într-o bună zi
îmi recunosc scrisul într-o bună zi
cred că despre asta e într-o bună zi
povestea cam asta e într-o bună zi
visele astea sunt într-o bună zi
n-o să plec până nu le-nfrunt într-o bună zi

aici acum e-ntr-o bună zi (x4)

marți, 6 ianuarie 2015

tot aia e

vibe de capelă sixtină 
poate mă inviți diseară la cină
aduc o tablă de șah o ceafă de porc și-un miriapod 
și-o să vez' tu cum se-nclină balanța
tre' să trec mai departe tu ești o trestie ușoară
putem să ne spunem pe numele din placentă 
înainte să venim la petrecere 
înainte să trec pe roșu c-așa mi-e firea
devin mai bun decât au prescris 
uneori dorm în canale de dragul băieților de pe stradă 
alteori mă înfund cu fursecuri singura plăcere aici pe pământ
unde nu poți fi rege
aramă peste mâinile mele minuscule
merită să-ncerci cerul așteaptă 
somnifere mai scumpe decât o excursie la mare
samuel beckett se spânzură

Abanoz

cel mai rap din curtea școlii de maici
din casa liftului zburător văd lumea
carapacea e moale și miroase a calcule binare 
se lasă seara în cinematograf mâini de doamne se mișcă tacticos
dispar bani din banca națională și nimeni nu știe de ce
fata asta cu ochi de doamne-doamne zice că nu vrea să se mai întoarcă acasă
așa că rămâne cu noi despică fundăturile cărora le-am tot dat să mănânce în ultimii ani 
nu înjură niciodată și poartă haine frumoase cristi se dă-n vânt după d-astea 
duminică tăiem clovnul îl punem în ciorbă 
cine iubește și lasă cine iubește și lasă întreabă trompetistul din formație 
suflă, îi șoptim fiecare și suflă și se umple de confetti și muzică

luni, 5 ianuarie 2015

2013-2014

octombrie - proiectorul îmi dă emoții. la fel și ruxandra. vrea să mă protejeze. mă enervez.
noiembrie - paul e cel mai mare magician pe care-l cunosc. mi-e frică să nu pățească ceva. andreea e foarte frumoasă. vorbim. bem apă
decembrie - desenez mult. dedic. intrăm cu mașina în clădirea primăriei

ianuarie - cea mai frumoasă garsonieră în care am fost vreodată. dormim pe jos, râdem până rămânem fără aer, ne pictăm frunțile, mi-e rușine să o țin de mână
februarie - nu-mi găsesc locul, mă trezesc cu același gând în fiecare dimineață
martie - mă împrietenesc cu georgi. mergem la nemți, vedem stele. zice că nu mă mai duce acasă. o cred.
aprilie - mă scoate din cămin și mergem la singurul hotel din oraș, unde avem camera noastră
iunie - îl revăd pe po și tot atunci o cunosc pe livia. i se strică telefonul, așa că nu o mai pot găsi
septembrie - se întoarce andrei. îi fac cadou o brichetă care se strică după vreo două zile. zice să-mi fac un rost.
octombrie - cunosc o grupă de 30 de copii. vrem să facem un spectacol după micul prinț
noiembrie - votez
decembrie - moș crăciun e aici. sunt 5 ani de când am cunoscut-o pe b. zăpada are peste 70 cm.

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

remediu kp11

un' doi trei tăcerea nu e nepăsare pune toți banii în cutia cea mai mare
ceartă-ntre vecini cioburi mari și scrumiere parcă nici nu mai contează dacă poate pierde
etajul patru așa ne-am cunoscut nu aș fi crezut vreodată c-o s-o iau de la-nceput 
patru luni mai târziu purtam doliu mi-ai dai voie să văd că eram doar un cretin notoriu

nu știe cine sunteți apa curge prin pereți
fluturi bat din aripi rar el își toarnă în pahar
nu se știe ce va fi muzică pentru copii
scriem încă un album iar nu pot să mă adun

copiez sarcasm de pe pereți din bucurești plângi că nu știi cine sunt plâng că nu știu cine ești
plin de ace în stomac nu știu ce o să mă fac când voi fi mult mai bătrân nu uit că mi-ai pus capac
sper să nu mai prind nimic jocul ăsta-i prea murdar lovesc în abecedar nu mai văd nimic de fapt
sunt mult mai prost decât par imagini apar dispar am crescut cum am crescut n-o mai iau de la-nceput

timpul stând pe loc ca o limbă de câine cobor până la etajul cinci să iau pâine
fetele din lift se uită zâmbind la mine arăt ca după bombardament nu mă simt prea bine
afară e cam frig sunt în maieu și chiloți am uitat jobenu-acasă nu mai pot să mă întorc
4 dimineața și mă uit la ceas cine știe unde m-am pierdut nevrând să te las

nu știe cine sunteți prea mulți oameni au un preț 
fluturi bat din aripi iar el nu știe cine e
ea-l iubea cu-adevărat el - suflet întunecat
scriem încă un album toți vor știi ce vreau să spun

remediu kp10

la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea
dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai
poet bun la toate cum e să trăiești captiv în libertate
cred că spre deosebire de tine se simte destul de bine 
și nu-i este dor rănile care nu există nu ne dor
să nu-ți fie dor rănile care nu există nu te dor

fără frică fără frică groapa-n care dormi tu e destul de mică
vine noaptea o să te prindă de mâini gândul și fapta
din urmă dinainte nu mai ești deloc copil cuminte
nici bărbat nici nimic uită cuvintele grele știi ce zic

de-gea-ba-aș-tepți de-gea-ba-mai-speri
n-o să găsești azi ce te-a părăsit ieri
de-gea-ba-mai-speri 
n-o să găsești azi ce te-a părăsit ieri

dau cu pace către lume ca orice boschetar n-am nimic în traistă și nimic în pahar
asta-i viața asta-i moartea le-am primit pe toate-n dar pagină nouă-n calendar
tablou cu dorințe dumnezeu a trecut în neființă
nu-nțelegi chiar nimic oricum aș scrie visul tău cel mai de preț să sari de pe primărie

de-gea-ba-aș-tepți de-gea-ba-mai-speri
n-o să găsești azi ce te-a părăsit ieri
de-gea-ba-mai-speri 
n-o să găsești azi ce te-a părăsit ieri

remediu kp9

tati ai adus bradul acasă și hip-hop-erii dau punch-uri comedianții deopotrivă 
prafuri branduri bricostore nu credeam niciodată c-o să poți să mă omori
cine-aude cine-ascultă asta-i întrebarea bună ai lăsat facultatea și-acum cauți voia bună
băiatul tău mare gangster mângâie berea eu din turnul meu de fildeș văd contururi tot mai clare 
deși eu până la urmă sunt aproape putred cine fuge de-ntuneric cine ar mai vrea să lupte
să rămân să lupt sau să plec de-acasă n-am visat niciodată c-o să fie-atât de rău tată
metropole goale zgomot cât poate cuprinde am promis c-o să mă-ntorc cu grenade în cuvinte
pentru lefterii din strădă și câteva pentru tine două linguri vârf de moarte poate că ne-ar prinde bine
pe vaporul de la tine acum stau atâția oameni ca o scoică spartă vineri 
mușc din mine înc-o dată dacă îi tot cer să plouă o să rămân cu mocirla
clatin vise scuip întregul lunii nu numără bine mi-e destul de întuneric fără mine
nimic nu se pierde totul se transformă într-o gropă cu gunoi poate-o luați voi de la capăt

vineri, 2 ianuarie 2015

remediu kp8

trecutul meu slab ireversibil ca sida
pune mâna pe binoclu dacă vrei să-mi faci cu mâna
viața ta halou din falsuri zici că n-o să se repete
dar iar ai rămas acasă ochii plânși și mort de sete
mare tigru incredibil pune mâna și te iartă
cartea asta știe carte tatăl pare că vrea altul
n-are sens ca strada ta când treceam beat mort crezând
c-o să poată poezia tot ce n-am știut să-ți cânt
beznă mare-n capul tău ai făcut mare mizerie
și te rogi la cine știi ca nimeni să nu se sperie
până data viitoare o să tai 3000 de păsări și-o să vrei cu ele-n rai știi și tu că n-o să treacă
nu-ți dori ce nu mai ai uită s-o mai cauți vreodată

joi, 1 ianuarie 2015

crâng

sun atât de bine-acum poate mâine scot album de fotografii în prun strânge fluturele-n pumn 
nu te simții nu știu cum plombe-n gură cât pentru-un prânz cu soldați scoși în drum 
că pe mine nu mă ia nimeni ai înțeles nimeni vorbești din mers ca scriitorii liberi
luându-și viața de la capăt cu-ncetinitoru' că poate-apare vreo portiță și nu mai vedem nimic 
hardcore plin de sânge călăul stă și plânge călăul stă și plânge călăul stă și plânge 
că răul învinge când binele doarme pân-a doua zi io ți-am zis să-ți pui alarma mai devreme
pe placul puștimii pușca trage zeul inimi nu te spria te rog io că te iubesc adevărat ca un ferrari deși n-am banii și mă văd duminica cu toți zidarii
sfori cât pentru o călătorie dar mi se cam face milă și rămân aici cu tine 
ca-ntr-o piesă din titanic se scufundă nu-i nimic îi punem fundă verde și mergem mai departe
ca luna ca limba ca tinerii după divorț să bem și pentru vi și pentru morți 
petrecere cu brocoli și cu hermafrodite epilate saltele arcuri rupte și mâine de la capăt

cola & poeții

mizerabil ca sabia lu' goliat da' goliat n-avea sabie avea saci cu ciocolată luați din piața cu grenade 
plin grămadă de povețe ca o casă cu negrese scoate lesa pune lesa mă întorc io după-masă 
singur ca iisus la cina cea de taină scoate ghioceii-acuma și ne ridicăm la cer
vers rânced analfabet da' cu suflet de poet din arabia saudită așa se rugau atunci
scoate-ne tu doamne-acuma ceasul ticăie și totul se-negrește dintr-o dată
pune totul laolaltă poate primăvara iarna iarba pizmă piramide poți îngenunchia oricând
poate lumea-i valul malul vino să mă iei promit să scriu doar cu mâna stângă 
am crescut în rezervație stâncă pace ce-are a face ochii ei cu ochii mei pielea ei cu pielea mea
ne-am întors din nesfârșitul visul realității-ntoarse morți pe perne iritați de ideea că la capăt nu e nimeni mami ăsta-i 
singuru-adevăr valabil d-aia eva-a luat din măr d-aia totul pare gol 
ca o seară-n care-n hol nu îți mai dai jos bretaua portocale mari și coapte și ocaua care cade 
schisma de pe urmă și tot acvariul cu dorințe trec pe rând în neființă ca agenda ta albastră
prinde-mi suflul și arată-i tot ce n-are cum să vadă cu-ochii mici în ambuscadă ambulanța plină ochi
cu ce mai rămâne când m-aplec io peste lume ea se sperie și clipește ochi de pește să nu uiți
cine are ochi să vadă linguri pe raftul de sus

vezi-ți de treabă

pe fereastră ghid albastru deschis începând să traiesc ce nu vedeam în niciun vis alarmant de singur căutând sensul în toate înc-avea curaj ...