mi se pare-atât de trist nu sunt o inimă calmă
aș fi vrut să se termine simplu cu-o palmă
dar nu se termină niciodată apasă până la blană
simți că trăiești încă nu știi cine ești
nici noi trifoi cu patru foi
da încă umplem foi încă stăm în gunoi
ăștia suntem alții n-am n-am ce face
scriu ce dacă nimeni nu mă place
n-avem ace pentru cojocul vostru e-adevărat
da' nici voi nu aveți acces la jocul rap
fete cu cicatrici femei singure-aici învațate cu bici degeaba le explici
o mângâiere o floare cine ești ce cauți aici
orașu' noaptea mi se pune pata așa-s poeții nu se lasă și gata
și tot io plâng și tot io țip și din toate astea-aș vrea să nu mai rămână nimic
an trist punkist ce banc trist râzi dar nu e râsul tău anti-anarhist
lumea asta e mult prea mare ca să contezi
reinventezi lumii nu-i pasă de dovezi în ce pozezi
dă-mi vocea mai tare
mai tare
așa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu