tati ai adus bradul acasă și hip-hop-erii dau punch-uri comedianții deopotrivă
prafuri branduri bricostore nu credeam niciodată c-o să poți să mă omori
cine-aude cine-ascultă asta-i întrebarea bună ai lăsat facultatea și-acum cauți voia bună
băiatul tău mare gangster mângâie berea eu din turnul meu de fildeș văd contururi tot mai clare
deși eu până la urmă sunt aproape putred cine fuge de-ntuneric cine ar mai vrea să lupte
să rămân să lupt sau să plec de-acasă n-am visat niciodată c-o să fie-atât de rău tată
metropole goale zgomot cât poate cuprinde am promis c-o să mă-ntorc cu grenade în cuvinte
pentru lefterii din strădă și câteva pentru tine două linguri vârf de moarte poate că ne-ar prinde bine
pe vaporul de la tine acum stau atâția oameni ca o scoică spartă vineri
mușc din mine înc-o dată dacă îi tot cer să plouă o să rămân cu mocirla
clatin vise scuip întregul lunii nu numără bine mi-e destul de întuneric fără mine
nimic nu se pierde totul se transformă într-o gropă cu gunoi poate-o luați voi de la capăt
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
ochii și da ochii și nu
ochii lui spun nu ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu