dă-mi
o vioară nouă promit să-ți sparg capul cu ea
dă-mi
o pensulă îl aduc înapoi pe bacovia
dă-mi
o mâna de-ajutor n-am ce să fac cu ea
dă-mi
crezare o să pierzi deși nu pare-a fi așa
dă-mi
o foaie și-mi dau foc în fața ta
dă-mi
o rimă o arunc ca și cum nu mi-ar păsa
dă-mi
promisiuni și-o să mă-ntorc cu colții ascuțiți
dă-mi
moarte - o să ne împrietenim și-o să vorbim ca între sfinți
dă-mi
o portavoce tu să nu m-ascuți mai bine trage
dă-mi
o barcă viața nu-i atât de tare stând pe margini
duminică, 25 ianuarie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu