vineri, 22 aprilie 2022

fărăsens

doc doll don't
ortodont
pensula curăță casa în locul nostru
eu despart în silabe fac comparații ajung la cel mai înțelept la cel mai înțelept om la cel mai înțelept om
îmi place să pun etichete să bag oameni în cutii
timpul două-trei hârtii urma ține turma
și fuge și nimeni nu-l prinde și zmeul și lumea și luna în buzunar
e cam târziu ar trebui să fii acasă ar trebui să găsim răspunsuri în enciclopedii
aș putea să spun că sunt totul universul viața tic tac într-un ceas ce nu se va detecta niciodată
sau că cel mai înalt zgârie nori nu are de fapt niciun sens
și așa mai departe și așa mai departe și așa mai departe
alice căzând printr-o fantă mare căutând-o pe mama
mama face plăcinte și numără ochiurile de una singură

pot știi adevărul sau să nu mai încerc?
vom ajunge sau mai bine o luăm pe jos?
las o scrisoare sau un buchet de flori?
e începutul sau sfârșitul?
timpuri noi 
cu casca pe cap cu furia-n piept cu
tot ce a rămas după ce n-a mai rămas nimic

începe să-mi pară rău
încep să văd cum sunt oamenii
dar când mă uit la mine
dar când mă uit la mine?

e pierdere de vreme, îți spun, e pierdere de vreme
aud ceva ce seamănă cu o chitară 
văd un călugăr ce seamănă dar nu culege

o pasăre cu pene
o arcă alene
un om bonom un nu-ncerca să-nțelegi
e ora prânzului acum mor cocoșii
îmi cer scuze a fost un accident eram cu mintea-n altă parte
pe balcon numărând sufletele ce stau la cozi și se grăbesc nu știu unde se grăbesc

ce e iubirea?
ce-nseamnă ce faci tu?
nu pot să desenez un cerc perfect nici să văd în viitor

sunt la mare
avion cu motor ia-mă și pe mine-n zbor
și mă lași tu unde crezi că e bine și frumos
că de-acolo mă descurc io

și el mă lasă și zice și la revedere frumos
după care se șterge la gură evantai și 
cântă ceva într-o limbă pe care nici el n-o știe
fiecare cu non-sensurile lui
cu mesajele lui la două dimineața în care scrie
te iubesc ești ok ăă și ăă să nu uiți să
și l-a lăsat așa știa că nu-mi plac puzzle-urile, cui îi plac?

duminică, 10 aprilie 2022

#

cei mai mulți vor sa demonstreze cate ceva
nici nu contează cum
pălăriile cad grele peste capete se înoptează doar jumătate de cer
apoi e atât de liniște că ți se pare că ești fericit

nu mai ai ceas nu mai ai oraș nu mai ai prieteni armată excursie la mare
nu mai ai copii părinți bunici prietenă
nu mai știi când e ziua ta

de fiecare dată când intru aici mi se pare că pierdem timpul
cu o barcă un pelican un barcagiu un batman un portar un clovn o ceașcă de ceva
aștept strig sunt nimeni și asta parcă îmi dă o formă

pe o masă lungă e multă mâncare
că un tunel imens verde prin care trecem la pas
cu muzică din Franța la walkman și vise pe care nu le știe altcineva

când ești fericit nu te poți rătăci
ăsta e imnul nostru
șireturile legate și hop pe fundul apei doar așa să ne amintim de-adevăratelea cine suntem

ce m-aș face fără tine
așa înoată vaporașele-n palma
așa plutesc sticle cu mesaj
oamenii rămași 
poveștile în care totul e bine și frumos

apciu
lanuri cât vezi cu ochii
specii de animale
specii de oameni goana e interzisă prin lege
și legiuitorul te vede cu un ochi mare mare și nu are vorbe bune care să te treacă de râu de hambar de rușinea oamenilor mari

așa mi-am crescut branhii și solzi de pește și aripi de pasăre și dus am fost
lin ca un necunoscut
în larg toate par mai moi mai departe

scriu mototolesc scriu
da' stai că duminică m-am luat la bătaie cu poștașii și tre' să-mi duc scrisorile singur
și să răspund tot eu tropăindu-mi copitele a nerăbdare

or am or s-or găsi pe undeva și biciclete și papioane și ancore și eu când eram ceva mai mic sau cel mai mare sau când am riscat ca să trăiască altcineva 
o lupă e cadoul perfect 
un ac
as fi fugit
mâinile mele nu lasă urme
cred că pot îndesa câteva cuvinte înainte să dorm și să uit

precum vulturii
precum oana
precum pildele cu final fericit în care toți găsim o scăpare
așa să știi

vineri, 8 aprilie 2022

un

au fost o dată ca niciodată
un ceas un cerc
o linie delimitând
un dans scurt
ai fost tu
un arc
un arbitru mut dar cu plămâni tari
un crab 
un curd
talpă și uită dar nu uita
nici când cobora scările de la 
și oricum
după ce mesteci potcoave și praf
înotul nu mai e o opțiune
mai ales dacă nu știi să-noți
ai uitat să numeri sau
ți se pare că ei îți datorează câte ceva
a fost ora 
dar n-am auzit
am tot umblat după bilete stații cupole perdele
cu soț fără soț
am apus
avionul din palma stângă mi-a arăta cine sunt dar nu l-am crezut
am mers mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi
ca și cum nimic nu
ca și cum ăăă
am mers mai departe ca și cum
și e fum și nu mai știe nimeni cine cu cine și de ce
se aud sticle deschizându-se victorios
țipăm ca și cum lumea e doar a noastră
iar ea țipă înapoi ca și cum ești de-acord
eu sunt tu acum câteva secole
și nu sunt aici crezând c-o să pricepi
am râs
și ne-a prins un fel de răsărit cu un fel de zâmbet
fără vorbe
sau aparate de fotografiat dezastrul

poate tu erai

poate tu erai - cunoscut și mă tot strigai să vin să te ascult poate tu erai - neștiut și mă tot chemai să vin să-ți cânt poate tu erai auzi...