trecutul meu slab ireversibil ca sida
pune mâna pe binoclu dacă vrei să-mi faci cu mâna
viața ta halou din falsuri zici că n-o să se repete
dar iar ai rămas acasă ochii plânși și mort de sete
mare tigru incredibil pune mâna și te iartă
cartea asta știe carte tatăl pare că vrea altul
n-are sens ca strada ta când treceam beat mort crezând
c-o să poată poezia tot ce n-am știut să-ți cânt
beznă mare-n capul tău ai făcut mare mizerie
și te rogi la cine știi ca nimeni să nu se sperie
până data viitoare o să tai 3000 de păsări și-o să vrei cu ele-n rai știi și tu că n-o să treacă
nu-ți dori ce nu mai ai uită s-o mai cauți vreodată
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu