iubire

iubire 

uitare

și așternut

pădure

un cerb pierdut

un diamant ce stă doar în frunte

acolo îl vei găsi

călătorind

călătorind cu picioarele goale

așteptând

doar timpul să ne facă mari

iubire

iubire

iubire 

iubire

promisiuni neținute

și avânt să tot avem

pentru când neștiute

ne vor vizita la refren

destul lumină

destul să vreau

destul să stau singur 

și s-aștept să bată cineva la ușa mea

să bată să bată să bată

să bată să bată că oricum nu-i răspund

să bată să bată să bată

suntem toți același pământ și-același cuvânt x2

iubire

iubire

iubire

iubind

respir

deschid

un timp

întinsul

deschid uitare

avem timp 

să murim dar și să fim fericiți

iubire

iubire

pace în tine

când ne vom întâlni peste ani și ani și ani

și eu nu voi mai recunoaște

ochiul și gura și gândul și tot și

eu nu voi mai recunoaște

nici ochiul nici gura nici gândul de tot

o pușcă de vânătoare și totul pe când ne făceam mai mari

având timp timp să pierd timp timp timp să pierdem

iubire

iubire

iubire

ți-am spus în toate piesele să nu m-aștepți

dar tu nu, nu, nu

îți plac fantomele de pe pereți

dar când când te vei vindeca

ți-am spus, ți-am spus să-ncerci să mă ierți, dar nu

tobele dinaintea mea

dar tu

daradara tamtatata

ceru-i prea departe să-l ating cu degetele

daradararara

iubire 

iubire

iubire

iubire

iubire

nesupusul împărat

glorie nespusului împărat

nespusului împărat

ă, nesupusului împărat

glorie nespusului împărat

nesupusului 

nesuspusului împărat și oamenilor lui

sună de prânz

cineva întinde masă lungă

împăratul se îneacă, cum altfel

supușii se sperie, țipă

cineva îi dă una peste spate și scapă cu viață

își încoronează supusul suspusul împărat

îl hrănește cu flori și struguri și îi dă totul de-a gata

tremură la vederea lui și doarme greu nopțile

eliberează toți neeliberații din temnițe

le spune: vă iert

și chiar îi iartă

își poartă cu el doar gândurile și cântă când nu-l aude nimeni

poate tu erai

poate tu erai - cunoscut

și mă tot strigai să vin să te ascult

poate tu erai - neștiut

și mă tot chemai să vin să-ți cânt

poate tu erai auzind

tot ce-ai să-mi dai, tot ce-am să simt

poate tu erai neștiut

cu ochiul închis la gleznă, cu omul din lut

oamenii mici

se face că trecutul mă pândește

se face că eu sunt trecutul care mă pândesc

îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni

albul ochilor ploaia rochiilor

o lumină din care mă separ

unu plus

unu plus

unu

are să fie seară

are să fie primăvară

eu sunt norocul tău

afundă-te cu mine într-un oraș

uite-te în ochii oamenilor

măsoară-le respirația

lasă-te măsurat

aici e jocul

în lumină 17-18 tineri de vreo 20 de ani ne arată o bucată de viață

și noi ne uităm și înfulecăm

le zâmbim iar unii dintre ei se bucură

orașul de pe partea dreaptă

mă uit în geamul la tramvai

și văd pe cineva

oare sunt eu

oare e umbra mea

oamrnii neobosiți merg, merg, merg

oamrnii neobosiți pierd, pierd, pierd

tu ești la Sinaia

eu sunt la Strehaia 

nici Brașov, nici Vatra Dornei nu mai sunt la fel 

acolo unde

unde soare acolo lună

unde carne aici amintiri

unde îngeri unde aripi

un om numără în gând să nu deranjeze ciclopii

ce ambiție ce antrenament

aici la terenul de tenis

aici andromeda aici șerpii

mă cheamă barbă cot

mă strigă o voce

trec vama cu copitele mele călare

toți suntem cei unși

soarele dimineața

pe o bancă înflorită o femeie așteaptă

și tună și fulgeră

împărații cântă singuri

aici sunt toate măștile mele

ploaia îmi intră în suflet

sub pielea mea sunt atât de multe

sar atât de sus că nu mai văd jurăminte

ce loc frumos am în inima ta

#

intuiție mare dă la ajutoare

avem furci și topoare

da' noi încă ne mai iubim

despre iubire când nu iubim

sunt tristețe pe ambele fețe

sunt uimire și trezire

sunt o sticlă goală care te caută pe un vapor din viitor

dar tu nu vii, nu, tu ai treburi importante

acolo unde ești peștii înoată liberi

o balenă mă iubește

altcineva îmi cere o monedă și eu îi dau

și îmi arată soarele și pe mine

sunt într-un pat moale cu perne mari

în camera unui împărat din altă țară

număr peste umăr și te iubesc

șoapta mea nu mai face greșeli

a ieșit de tot din ieri și acum

s-a oprit pe marginea drumului, stă jos

privește camioane și avioane și are un singur gând

cum se ajunge la tine dacă și tu te îndrepți undeva

cu aceeași viteză sau mai mare?

nu sunt supărat pe tine

aș fi făcut exact la fel

aș fi fugit după iubire sau m-aș fi oprit într-un loc cu oameni mulți și aș fi lăsat-o să mă ajungă

#

oare ce zi era, noptembrie?

cum sună tuba asta?

cum zboară pasărea asta și dă ocol doar în inima mea

o strig și lasă o pană în ochiul meu de om

o uit și mi se întoarce înăuntru

are daruri și foc și noroc în zile care nici nu par că sunt

inima ta era aici când băteai cu ochiul

trec potop

sunt o liniște

leaving wallbook - libertate II

m-am pierdut nu mai știu când

mă voi găsi, o bună zi

am cu mine

o geantă în care port tot trecutul meu și-un antidot

am o haină pe care-o port, ca să nu mă recunoască nimeni aici în port

am o inimă care bate doar la oră fixă și la jumătate

am un ochi ce stă închis, o mână ce se-apucă iar de scris, dar pentru ce?

sunt singur

într-o țară mică

am vopsele și păreri de rău, pot să trag de timp

pot să m-amăgesc, pot să fug

după iubire, să-mi ies din fire

pot să te uit pentru-un minut

să mă găsească cineva

ce rost are să fiu liber dacă tu ești pe alt mal

numărând razele soarelui ce mă cuprinde ori de câte ori te uiți

îmi aduc aminte, îmi aduc

îmi aduc aminte să nu uit

îmi aduc aminte c-am o aripă cu care mă-nvelesc, cu care te iubesc

vreau să mă pierd

doar ca să mă găsești tu x2

vreau să mă pierd, vreau să mă pierd, vreau să mă pierd

doar ca să mă găsești tu

vreau să mă pierd, vreau să mă pierd

doar ca să mă găsești tu

eee-eee liber, liber, dar nu azi x2

leaving wallbook - libertate I

din păsări ne naștem, în păsări murim

o aripă ne trece peste poduri

o aripă ne-nvață să citim

o-mul se pier-de doar a-șa

ca să-l gă-seas-că ci-ne-va x2

unde zburăm, unde mă duci, de ce miroși la fel ca ea

pasul mărunt și obosea

pe drumuri de nisip o să plec să mă caut

orașul îl țin într-un buzunar

dacă ne vom întâlni pe drum

să mă ți de mână

să te iau de mână și să-ți spun

din păsări ne naștem și păsări murim

un gând ne trăiește, visăm

iar când doare.. și vrem să fugim

când ne gândim la tot ce nu-i aici

și neputința e un fel de haină pe care-o purtăm

din păsări ne naștem și păsări murim

am răbdare cu mine ca și cum

am fi iar la-nceput de drum

omul se pierde doar așa

ca să-l găsească cineva x2

să-l găsească cineva

să-l găsească, să-l adăpostească x2

omul se pierde doar așa

ca să-l găsească cineva

it's too big

acel cer auriu

unde oamenii se pierd

și gările se-ntrec cu timpul

unde lipim trompete

și ne rugăm la zeul monezilor să ne ierte

vrem doi hipopotami să ne creadă pe cuvânt

și pelerine și muzicuțe pentru vânt

totul e în sfârșit de ajuns

secretele de nepătruns stau întinse pe sfoară

toate țările sunt acum o singură țară

boierii respiră cel mai bun oxigen

balenele cară polen

acel cer auriu

unde oamenii se pierd

și gările se-ntrec cu timpul

the death of irony

sunt zile când prefer să nu mai văd pe nimeni

sunt străzi care mă duc spre nicăieri

văd o lumină mică. încă-ți seamănă

sau poate eram eu

fac pași atât mari spre mine

și pași atât de mici spre tine

pronume care nu mai prind

un răsărit

tristețe, pe tine te cânt

tristețe, te știu de pe când

eram mici și tu și eu

și ne uitam de jos la nori

the mistral noir - naka

câte mii de zile să te caut

palme calde brațe tari x2

ce să cânt

ce s-adun de pe drum

ce flori ce nori

în capete

unde vrei tu

să ne vedem cu

noi cei de azi

câte mii de zile să te caut

palme calde brațe tari x2

nu mă mai căuta

nu voi veni

nu voi veni x2

oricum nu mă vei mai recunoaște

sunt departe deja departe deja departe deja departe deja departe deja

trecut e otravă și noi îl visăm

stelele nu sunt aici ca să le numărăm

câte mii de zile să te caut

palme calde brațe tari x2

câte mii de zile x4