discul
vocea
desculț
apusul
cu păsări
într-un picior
caut
aud monezi lovindu-se-ntr-un cântec
girafa
genunchii
fetița regretă
de dincolo de pod egretele
cineva trage să ne întoarcem
la noi mici
și mai mici
și stăm așa
sub semiluna asta caldă
și râdem fiecare cu ochii-n ochii celuilalt
jucăm table și ne uităm spre oraș
orașul vede cum plâng și eu și tu și are răbdare
nu are colți
și nu-i e frică de durere
de singurătatea asta ca o ancoră
te strig în limba aia pe care am inventat-o când începuse să plouă
și aștept un glonte care nu rănește
să-mi dea bună ziua
și să mergem cu geamurile deschise peste colina asta
să vorbim în silabe mici
să facem pe orbii
și râsul să curgă la robinet în toate casele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu