vineri, 18 decembrie 2015

buna vestire

ce dacă ați plecat după minele cu aur după minele tezaur marginea prăpastiei faur
ți se pare că m-ascund mi se pare că mă ierți ți se pare că lumina stă la mine pe pereți
limita e cerul scria pe o piatră cubică cine vrei tu să te-aplaude când crezi că scrii muzică
limita e cercul scria pe o piatră de mormânt maradona marlon brando eu nu sunt ceea ce sunt
aluminiu permanent șopârla vede bine pune-ți ochelari de cal conopidă endorfine
aici se termină aici începe piețele sunt pline de oameni pierduți prin minarete
așteptarea moartea n-are zice eugen ionescu eu un geniu stins să moară dan gică petrescu
să moară petrescu da' nu fotbalistu' d-aia nu mă las de viață nici de pixuri nici de piscuri 
și urc singur mai bagă-o fisă înc-o fisă uită-i ritmul aș vrea să mă-ntorc în timp după ceasu' lu' bunicu'
bă bunicu' de ce zboară timpu' el să zică nu știu frate că m-apasă anotimpu' 
bă bunicu' de ce zboară timpu' zboară și oamenii da' tre' să-i vezi așa cum știi tu
mai știi când ne jucam cu lingurile-n casă mai știu deși-mi pierdusem mințile pe la terasă 
făceam pe mine făceam pe ei da' cui îi pasă să știi dincolo nu e nimic nici aici nu e nimic 
până să-l întreb ceva nici nu mai era așa-i cu morții vin când vor pleacă tot când vor 
hai felicitări hai că ne-ajunge limuzina uite-o și pe gina pistol gina trag amfetamina
bărbier întru sevilia de ce nu ești respectuos am crezut că pot să cred în tine nu-n ăla de jos
nu e gata dar mai bine mult mai târziu decât niciodată avea mâinile-ncrucișate tată
răsucește nichita-n mormânt un joint cu marmeladă și cu flori de câmp 
nămolos ca tudor gheorghe ține mâna la gură când strănuți anecdote 
tu pictează că io scriu cine-ajunge ultimu' trage capacu' la sicriu
tot poet și tu tot nu răspunzi băga-mi-aș singurătatea-n o mie de muribunzi 
am răcit prin păduri mâncând amidon descuț abator pentru cei mulți 
eu-n client din partea tatei care nu mai vine să ne vadă să ne simtă să ne ureze de bine 
rimă spontană ca o cămilă afgană nu știu pentru cine se roagă statuia cea de taină
ca-n afganistan cămilele se nasc rapid ca heroina la gram comercializez cd-uri cu salam
sunt propriul meu stăpân propriul meu uite-un rege nu-nțeleg de ce toată lumea-nțelege
raportat la mine sunt un nimeni raportat la tine sunt ceva mai bine dar din dar se face primavară vară și dup-aia mori

miercuri, 16 decembrie 2015

sync 1

toate să dispară
toate la un loc
monocromuri luna
solzi de primăvară
scrisul e nimic
și poeții sfoara
seara n-am cuvinte
noaptea sunt plecat
cine mă găsește
când mă cauți cu ochii
trenul și minerii 
dincolo de mine
drama dimineții
scuip sirop de struguri
sare de lămâie 
linguri amidon
cui nu vă convine
să stingeți lumina
cui pe cui se scoate
din groapa primejdiei
mă arunc cu totul
într-o nălucire
din care se iese
numai la final
bal nu se mai ține
și măști cad deodată
muzica rămâne
ochii ei deschiși

joi, 19 noiembrie 2015

siliciu

părea cel bun mânca stele la micul dejun vând castele cu abajur 
aici acum niciun regret tot ce contează ești tot ce e drept
am învățat și-acum aplic mâncam abecedare când eram mic
supă la plic etajul patru vocea din cap asezonat cu 
semnafoare sectoare lumânări oameni pe cale calendare 
zi după zi după zi după soare
lume amețitoare poezii rare triunghiulare
pere pare prind culoare parcul pocnește privighetoare
zboară acasă pâine pe masă vânt la terasă vând inimi mari
terța apasă singur acasă văd dinozauri globi oculari

duminică, 15 noiembrie 2015

când ai cinci minute libere

te-aș suna să-ți spun cum mă simt
o să cadă fulgi ca-n fiecare decembrie peste ochii mortului
zero grade și simți că treiești 
ceva e viu în jurul tău iar tu ești acolo 
respiri înțelegi că asta e tot
apoi intri undeva să mănânci bei te simți ocrotit
poezia e un exercițiu inutil asta mă împiedică să scriu mai departe
n-o să te facă să pui mâna pe telefon
să spui mă bucur să te aud e totul bine
dă-ți armura jos ești cu mine acum
să-ți râdă ochii să dormim liniștiți 
să nu aibă nimeni nevoie de noi în altă parte

luni, 21 septembrie 2015

hagi zboară

unde dau io crește carne 
zise apostolul mestecând 
fructe de mare
căzându-i din gură 
fructe de mare
fără nicio jenă
repetând mecanismul ăsta jegos în care
mie mi se părea că am aripi 
iar ție ți se părea că le mănânci 
marginea e și ea tot un fel de joc în care
nu ajungi la pedale
narcoman de duminică
unde ești tu frate mai mare 
să ne vezi să ne dai de mâncare
să ne cerți când călcăm peste
să ne pupi pe frunte când facem totul bine
experimentul începutului de secol 
poliția română vede dar mai ales 
toate drumurile duc la tine-n garsonieră, fă 
au trecut cinci ani și io încă stau 
cu gura deasupra farfuriei
mâncându-mi mucii 
de ce ești nesimțit
și tu nu apari ai zis că mergi să cumperi morcovi 
și eu te-am crezut pentru că ce e viața fără credință
mi-au zis că ai fi plecat cu un altul 
dar care un altul 
că stai tot aici în cartier dar că ai mare grijă când ies să cumpăr pâine
pentru când o să te întorci acasă

vineri, 11 septembrie 2015

piesa #2

am știut dintotdeauna că am fost făcut să scriu
tu-așteptai să-ntindă mâna eu stăteam până târziu 
sticla plina ochii mari umpluți cu vise
gurile umplute cu iluzii și cu fise
zicea n-o să mă sting și nu s-a stins nici azi 
inima-i aud bătând ca nicio alta printre brazi
nu-mi e dor de nimeni îmi e dor de toți oamenii care-au trecut prin mine
ca o prăpastie un elastic în ultima stație ochi-i sunt de plastic
nu-i nimic un nou început e mâine viață pe culme viața acum e 
run run like no one else învață să plângi pe vers
învață să-nveți din mers învață și n-ai să pierzi
ochii albaștri-l știi și tu inima tare
cine să-l audă noaptea cine să-l aștepte-n zare
e ca și tine ești ca și el 
orice poate să conteze nu banii din portofel
oamenii din cerebel nu poți s-adormi
girafe cu gâtul scurt șapte unicorni rebeli

ha ha lumea-i a mea ce să fac cu ea (x4)

duminică, 30 august 2015

rigamortis

e noapte mă trezesc la tine-n mașină
eu în dreapta tu la volan cine-i de vină
intri-n primul parapet acum suntem lumină
e august dar ninge nu știu cum totu-i alb în jurul meu n-o să te pierd acum 
ți-am promis c-o s-apari pe-album în toate piesele în toate piesele
tu nu știi era septembrie și-a ieșit
n-a ascultat nimeni nu m-a sunat nimeni
n-am fise pentru telefoane publice știi bine
aș fi vrut să vezi mai mult din mine să văd mai mult
nu doar gropi și vitamine nu doar gol și țipete străine
nu știu cine sunt și nici de unde vin 
fulgi care ne-acoperă și flori care ne ies din piept o capodoperă
pustiu tu nu mai ești iar eu nu mai știu să scriu
nu e vina ta c-am rămas prăpastie
nu e vina ta că n-am știu ce mă paște
e-atât de simplu de fapt tu cu-ale tale eu cu-ale tale 
colile sunt goale ne vedem la intrare
timpul nu există poate d-aia mi se pare c-a fost ieri
unu unu doi unu unu doi se-aude-n cap
tre' să te faci bine neapărat
deschid ochii sunt la mine-n pat
aud tobele cu bat aud străzile cum țipă
aș pune mâna pe-o sticlă aș pune mâna pe-un stilou
văd bine acolo unde nu-i bine deloc
deschid ochii din nou sunt pe-o planetă în formă de ou
îi deschid iar și sunt la tine pe balcon 
nu-nțeleg nimic din toate lume spartă ce vrei 
ia ochii mei să vezi cum se vede prin ei

joi, 20 august 2015

twelve59

să-i dăm cezarului ce-i al cezarului pace portarului pace groparului scripcarului 
fiecare-n buzunarul lui gara plină cerșetori și dealeri întoarcem înc-o filă
prins între tine și tine ce se găsește dincolo de lovituri de țipete de semnături e limpede
simte-le cuvintele lovind de-acolo de unde vin totul arată-a sublim aici luminile parcă-s venin
dincolo de stradă m-așteaptă un baldachin un balon cu aer cald un băiat înalt 
un-armăsar lasat în șanț singurătate-abrutizată ramuri pline bilanț arome și niciun sfanț
alunecă adulmecă lumea lumea te-adulmecă te găsește lunea pui preț pe ce nu ai pui preț pe cer și rai 
sincronizat perfect cu ceeea ce visai alamă argint aur argumetul suprem pentru ceea ce nu semănai
o piatră o apă o lume care-noată o rimă-ncrucișată crucea de la gândul fetei ce încă te-așteaptă
sedat e ultima dată așa spune de fiecare dată căzând cu capul în cadă nu știm ce vrea să vadă 
pace lumii care nu ne vede pace rândurilor dintre perne atât cât vor mai fi e verde 
treceam puntea dincolo de trepte-i lumea rinocerilor înghițiți de-un puma îi prindem urma

secolul vitezei începe să viseze

baracudă pâine udă până mâine până când
toată lumea se va ridica de la pământ strigând
libertate cu ce plec și ce vă las o lume nu-i un atlas 
în glas de seară mult prea multe ore-n ceas
poezie fragment viața de pe ciment
călătoria credeam că-ncepe și se termină decent 
fața gri inima gri 1-2-3-4 probă 0-2 robă psihiatru 
cimitir înfrigurat pentru cine te-ai rugat
insalubru ca sfârșitul arme sticle și granituri
ochiul care nu se vede ochi ce nu se văd de riduri
lume multă oameni puțini 
animale mestecând crini pe la vecini crezând că-s ciulini
totul într-o barcă ar fi vrut să nu ne știm
seringi lipsesc duminici lipsesc mă cheamă serafim
n-ai un pahar de vin să ciocnim să cinstim
șerpi stau la pândă după-un perete de scândură

sarcastic ca sarah

aluminiu peste gura delfinului 
n-o să te părăsesc niciodată
zice pleacă ziua crapă
clapele mele nu le-apasă nimeni iată
dintr-o altă perspectivă luată
din cartea cealaltă
duc lumea spre niciodată
nicio fată n-o să priceapă
nu plâng am tăiat ceapă
voia să-nceapă
nimeni la show 
nimeni în metrou 
nimeni în locul tău
abrambureală numărul de pe tricou
aluminiu algoritm
n-o să-mi pară rău 
n-o să-mi faci tu rău
larva se transformă-n hău 
totul e în capul tău
there's no room in hell
there's no room in here
am pus mâna pe stilou
am desenat un patrafir
singuratic antipatic
femeile cântă
cine stă la pândă 
cine stă s-ascundă
similitudini pierdute-ntr-o secundă

underworld - gura fratelui mortar

uite cum o dau sunt la modu' super-marfă 
n-o mai aștepta n-o se-ntoarcă niciodată
faci artă din ce spui faci artă din ce vezi
ferește-te ferește-te ferestrele sunt verzi
cadranul nu te vede da' tu-l vezi 
ziua pierzi noaptea 
lumina se lasă lumina de-acasă lumina m-apasă
văd totul ca-ntr-un cerc cerul nu mă vede-i cert
caramică spartă centrul lumii cearcăn ceartă
lume-nceată ca o lampă ce n-o să ardă vreodată
a fost o dată ca nicio altă dată 
că nicio poartă nu se deschide când ai vrea tu să se spargă
securitate descentrată 
un ultim gând 
lumină din lumină din lumină în pământ 
fluturi mari la kilogram 
parcă parada visurilor mele se pierde de mal
mortar peste gura fratelui 
ce jura că n-o să aibă el mai mult e vina lui
e vina lupului lumina cine fuge cu vina 
din vina cui ne-nvinovățim rămâne rugina
rămânem cu gina m-auzi 
o să vin-o zi când n-o să mă mai auzi
când n-o să mă mai auzi când n-o să mă mai n-o să mă mai auzi

sâmbătă, 15 august 2015

ju$ufa downbeat

trac lumini mașini salvare moarte dezintoxicare
clovnul știe clovnul pare parcul plin de polizoare
tablouri luate din mare gânduri perpendiculare
șosele goale drumuri lungi spune-mi unde-ajungi cu toate-astea
poezie cubică ca curcubeul noaptea
în beirut furnicile-și fac scut se-apără de trecut
ca o lupă cu-ochii mici hai să pornim de-aici
telefonul schimbă fisa lumea ce mă visa
departe ca un nou icar căzut din zbor
aripile mult prea grele cine-are grijă de ele
totul felul de persoane tot felul de-animale tot felul de icoane
balene stând la soare cu gândul la comisiune
lumea e o peșteră cu pereți din sare
totul i-o iluzie și iluzia-i o iluzie
primul om pe marte primul om pe venus 
călătoria versus călătoria mersul
căluguri kilogram caligula uită versuri
ce rămâne după ce rămâne ce rămâne după ce rămâne 
poezie multe glume runda a noua lasă urme
mormântul dintre unde legat de punte 
cu flori la gleznă flori în benză florin beznă
am cunoscut o coafeză mă coafa mersul ei
am fructe câte vrei am runde câte vrei
așa că am rămas acasă la părinții ei
totul bine dimineți miros a tine nu a alge-n fine
a versuri fine mă prinde mă bine reîncep să semăn cu mine

#

în pauze zac miros a funingine
ninge deasupra unui singur acoperiș
schimbul de cuvinte și mai ales respirația întretăiată
frica de ceea ce nu va fi mâine
scheletul schimbându-și traiectoria eu plângând în vise
vinul se bea încet ceasul se strică
serul curge peste răni de demult
am două inimi de sticlă gânduri de bine
nu mai aud pe nimeni am învățat s-ascult de mine
schema unei după amiezi în care soare e și pentru cel care n-are
ultimul sunet degetul pe trăgaci
cineva mă lovește cu patul puștii cat lat
mă trezesc lângă pat într-o baltă de sânge
soldatul mă-ntreabă cine sunt ajunge
asta-ncercam să aflu dar nu răspund
seara cade rapid ploaia acoperă cazarma
morții cu muzicile băieți cu inimi de aramă
un gram de minte urcăm încet
pe scările din aracet
trag draperiile mă văd în oglindă
oglinzile încep să se stingă

duminică, 9 august 2015

molarul

cine zice ăla e
poezie cântece
visele și vasele
paranoia transele
se rup toate plasele
s-au oprit planetele
se-aud multe țipete
ține-te luminile 
adună-le 
ascunde-te 
sfârșitul nu te-ntreabă unde doare și de ce
dricul diamantele
diminețile 
fără cine știe ce în portmoneu
sunt tot eu
aștept la culoarea verde zmeu
cicatrici 
drum la bunici
oare cum erau șoselele când eram noi mai mici 
un copil de mingi 
patru mii seringi
plânge cere viață 
până nu-i mai pasă
scâncete grimasă
ochii goi pe masă
șobolani terasă
andrea mă lasă 
nu știe de mine 
nu mai vede bine
oare unde-și ține 
ce-ascundea de mine
cerul pentru sine
îl împart cu tine
cearcăne suspine

joi, 30 iulie 2015

interviu 6:05

a fost o dată ca niciodată mai bine totodată mai bine lumea lumilor lumilor laolaltă
ce dacă în barcă nimeni în mine nituri bătute bine tată
parcă semăn cu-n elan care semăna cu mine când eram afară din clan acum sunt afară din plan 
canalele vorbesc canalele vorbesc simultan noroc cu noroiul cu care mă-nveleam

unde te vezi peste-un an unde te vezi peste doi peste cinci hai zi-mi unde te vezi peste zece
mă văd la fel de rece lumea va fel va trece cine nu-nțelege-acum nici atunci nu va-nțelege

ce crezi despre despre schimbare 
schimbarea nu e pentru fiecare nu e pentru păsările călătoare

ce crezi despre tine cum te vezi de fapt 
nu mă văd la fel cum nici tu nu te vezi de propriul nas deși pare nu e un fel de-a spune pas la fel cum știm și tu și eu că timpul nu se-ascunde-n ceas

ce crezi despre lume despre mine despre oameni despre tot ce te-ncoajoară 
eu n-am păreri uneori vă iubesc ca pe mine alteori la fel ca ieri

ce crezi despre muzică poate schimba ceva
poate schimba ceva dacă și tu te vei schimba

ce crezi despre improvizație
rațiunea de a fi rațiunea de a face 

ce crezi despre inspirație
o avem tot timpul cu noi chiar dacă o servim la rație

ce crezi despre introspecție
sunt singur nimeni pe secție

ce crezi despre artă
o harta care îți dă iluzia regăsirii frumos ambalată

ce crezi despre realitate 
singura scăpare poate păcat că fiecare o vedem în altă parte

fata pe care o vedeam de la intrare

hardcore te credeai artist ai pierdut-o simplu și sigur n-o să se-ntoarcă anti-crist vanesa paradis eu sunt omul singur
bling-bling-bling-bling-bling-bling-uri o să mă pierd prin lifturi orașul douăzeci și cinci nu
etajul de după în care tu ai ochii mei iar eu ochii într-o lupă
bem dintr-o cupă sărbătoarim moartea pune mâna stângă peste mâna stângă peste mâna stânga șoapta
e tot ce rămâne noi unde rămânem deșteaptă-te române deșteptă-te e mâine
peste tot plin de oameni ca mine cocoșii plâng unde-s fetele ca tine ce bine ce bine 
odaia goală la fel și mintea lui lumea să sară împărăția domnului 
călimară-călimară de ce mi-ai schimbat traiectoria totul pare într-o doară
separă binele de rău aurul de minereu ființa mea de tot ce-i greu 
poți să-mi spui ce vrei așa că spune-mi o dată vinul nu se face apă apa nu se face pleacă și nu se mai întoarce vreodată 
dinozaurii din mintea mea se joacă nu știu că lumina e lumină și-ntuneric totodată
am zburat acum deși mă-ntorc mereu din drum propun să te mai văd eu sunt roua florilor tu roua florilor
strofă și refren frumos catren țineți-i trena mă-ntorc în mine nu găsesc nimic acolo 
poate doar câteva bucăți din tine în săptămâna lui apolo

luni, 27 iulie 2015

tina diez II

vin noaptea pe ploaie când casele se-ndoaie de atâta tristețe și liniște
și linii șterse și șoricei șerpi ștrengari șterpelind singuri steagurile
simetria scocurilor scuipând sare
ocheanul vitreg vede până dincolo de noi scoici sparte bancnote strânse într-o singură mână 
pe mal un băiețel de mărimea unui bob de mazăre uite asta e poezia și-apoi dispare
dar de fiecare dată când deschid ochii cel puțin o fereastră dinspre grădină
trece râzând știe că ne vom întâlni ne vom juca girafele se vor înveseli din nou pe trapez 
și nimeni nu va mai ieși de sub trapă

luni, 20 iulie 2015

tina diez

te-am văzut fără să știe
stăteai pitită în carmangerie 
cu gândul la mii de congelatoare 
la cum va fi lumea când vei fi mai mare
la câini alergând pe strada pe care
luminile sunt lumini migratoare 
mimi veseli vând arcuri închise 
trec orele-n ceasuri umplute cu fise
se înmulțesc cocori dar nimeni nu știe 
tu încă stai pitită în carmangerie

pentru georgi

când totul începe cu zborul amândoi pe deasupra orașelor de cobalt
dintr-o singură bătaie de aripi nevăzuți neauziți de miliarde de pământeni 
simțiți poate doar de el dinainte știind fiecare poem
pare imposibil să deprinzi pasul omenesc călcatul străzilor pline de funingine
prietenește înțelegând totul de jos aici unde lucrurile se văd și nu se văd
armăsarii sunt într-o evadare continuă oamenii într-o continuă reîntoarcere
spre ceea ce li se pare că sunt spre ceea ce ar dori să li se cuvină
unii văd doar soarele alții preaslăvesc luna stiloul sticla de votcă
deasupra lor ne-a fost dat să zburăm nufitristăfetițameafrumoasă
cineva trebuie să fi lăsat un drum și pentru noi
de nu-i așa l-om face noi așa cum sângele își face drum înăuntru
filosoful trece în fiecare duminică prin zăpezi de doi metri pentru a da speranță câte unui om în nevoie
arcul se îndreaptă ochii tăi frumoși văd răsăritul iar eu sunt un simplu punct
în această călătorie înspre castel
acolo unde totul se înclină înaintea ta în ciuda vârstei tale fragede a râsului copilăros
ei știu că aduci bunătate așa cresc plante noi, copaci pitici cămile iepurași vorbitori
ploile sunt rare
așa se face că aducem împreună apă pentru planeta noastră 
în niște umbrele roșii mari pentru fiecare vietate în parte

duminică, 19 iulie 2015

trippy days

pe o scară de la unu la gellu naum 
pământul o sfoară fosforescentă așteptând
oamenii se grupează în comunități din ce în ce mai mari 
florile se deschid la oră fixă
libertate din difuzoare și din piepturi
cartușe care nu mai rănesc pe nimeni 
pricepi, întrebă alice
acum pricepi, repetă ceilalți
încep să văd totul de la o distanță considerabilă 
să sap mai puțin să vorbesc mai puțin
cuburi rubice păsări care știu cum arată sfârșitul
brațe mari margini de coală albă
alfabetul e un lux pentru cei ca mine
pentru cei din cămine soarele nu mai are același gust
mor pe capete sânge cald și nimeni nu pare să-i numere
se aud monezi, sute de monezi sâmbăta și totul o ia de la capăt
și cristina începe să spere iar
saloane pline gorile recitând sunt mișcat
și cineva pune capacul peste se lasă seara
tobele iau acum locul nimicului și bat așa până apare iar soarele
copiii continuă să facă castele în care nu stă nimeni 
sarcastic schimb canalul și parcă pierd și repriza asta 
practic tot ce începe cu sau se termină cu acum
clipa aia pe care n-o s-o prinzi niciodată 
tactic ca o zi de duminică
ping
<where_should_we_go>
ping
<this_trip_has_no_end>
ping
<alice_will_die_tomorrow>
ping
<there_s_no_tomorrow>
ping
<there_s_no_alice>
ping
<no_poets>
ping
<no_rains>
ping
<no_matrix>
ping
<no_purity>
ping
<no_words>
ping
<no_poetry>
ping
<poets_are_liers>
ping
<readers_are_blind>
ping
<already_found_what_philosophers_were_talking_about>
ping
<it_s_just_nothingness>
ping
<you_better_live_a_little>
ping
<there_s_no_secret>
ping
<no_higher_purpose>
placenta se rupe e doar un cerc doar un cerc
îmi repet doar un cerc nu știu cum am ajuns în azilul ăsta
unde oamenii nu aud nu văd nu știu să râdă
narcotice pentru fetița de vizavi
nu vrea să fie salvată nu vrea prieteni 
un mare pericol, zice băiatul de la 24, se va abate peste
și nimeni nu-l crede iar el se așează pe singurul pat rămas liber
și așteaptă
și fluviul se oprește predicatorii dispar
mă sugrumă ceva în fiecare noapte
cu o voce pe care o cunosc zice 
sunt eu speranța
scap câteva ore
câteva minute
la trap la trap
se schimbă totul acum
totul acum
timpul
trecând cu spatele
schimonosit și parcă
luna arată ca o felie de
luna arată ca o felie de 
luna arată ca o felie luna 
tricks
midnights
more than just wings

funeralii

cerc închis într-un apartament ce seamănă cu o cameră de hotel pe același palier cu tine, îngerul tău păzitor și alți câțiva pieteni preg...