părea cel bun mânca stele la micul dejun vând castele cu abajur
aici acum niciun regret tot ce contează ești tot ce e drept
am învățat și-acum aplic mâncam abecedare când eram mic
supă la plic etajul patru vocea din cap asezonat cu
semnafoare sectoare lumânări oameni pe cale calendare
zi după zi după zi după soare
lume amețitoare poezii rare triunghiulare
pere pare prind culoare parcul pocnește privighetoare
zboară acasă pâine pe masă vânt la terasă vând inimi mari
terța apasă singur acasă văd dinozauri globi oculari
joi, 19 noiembrie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu