duminică, 9 aprilie 2017

funeralii

cerc închis
într-un apartament ce seamănă cu o cameră de hotel
pe același palier cu tine, îngerul tău păzitor și alți câțiva pieteni
pregătesc o petrecere de neuitat
o să fie bine
numeri zilele
te pregătești
ei cântă
trăiesc
țipi pe palier
și toți te întâmpină liniștiți
bucurându-se

luni, 27 martie 2017

forest

floare înăuntru
cub rubic apasă peste
cine știe cine s-a mai rătăcit în pădurea asta înaintea noastră
tălpi mari păsări văzând de ale lor dar și de ale noastre
într-o vară am construit o casă și-un aro din plastelină
și-am stat acolo să fi tot fost câteva secole
după-amiaza coboram în oraș să vedem oamenii
să râdem să mâncăm

cerbul ne știa pe de rost
iazul era încă plin cu multe feluri de pești
tu îmi vorbeai frumos
acum faci la fel

marți, 28 februarie 2017

texas

andaluzia așteaptă
mâini peste
circul singuratății în natură
trenul cu o singură aripă

venus
cască
și

zero
vreau doar să te cunosc
poate-i e frică
sau poate chiar vrea să te cunoască
sau poate vrea doar să te cunoască

grow up
wake up
poezie cu usturoi
maioneză motivațională
trezit devreme
strângem cărbuni scrumiere
you're the queen of fucking anything

sunt orb
arbore care naște
zar care cade cu fața-n sus

any birthday ideas for a stranger
are gust bun poemul ăsta
prima zi în care nu-ți legi șireturile și ți se pare
că te-ai facut mare

sincron
nota la masa 4
taxi
autogară
inima se oprește
auzi o voce asemanatoare cu vocea ta
februrie iluzii locale
empty your head before going to heaven
E mc2
într-o linie ce nu se mai termină

venim luni
stop
la 16
stop
milena se simte mai bine
stop
am primit flori
stop
cerul nu cere
stop

sfârșit

duminică, 18 septembrie 2016

ploua cel mai mărunt

acum că știi că sunt tot eu
o pasăre cu ciocul scos
picioare reflectând la zborul lor
un soare mic ca tine
mi-a spus să mă mai liniștesc
că nu te-ntorci că lumea s-a lărgit
triunghi și-un ac pierdut redeslușit
toate la timpul lor 
o vineri pe la opt și-un pic
noi reparăm televizoare sparte
și-n capul lor e tot nimic
și număr până nu mai știu să număr
despic descos prefac la loc
cu-n suflu simplu ascuțit
trecut prin gheață și noroc
piețe deschise și noroi
umbrele și pantofi cu toc
1-2 mâna la piept soldat
mergi mai departe dacă vrei s-o vezi 
șopteau în urma lui că e nebun
și nu-l așteaptă nimeni la sfârșit
doar el știa ce vers rotindu-i-se-n cap
făcea tot universul ei să tremure ușor
iar ea să îl aștepte ca și cum 
ar fi-nțeles ce n-a-nțeles nici el 
plouă ca după cel mai bun măcel 
miroase a carbit și-a câine ud și mort
baloane colorate stau aproape de pămând
și vene tremură ușor
pahare pline se înghit
unele-ntraltele adorm
desișul e la fel
șirul sortit

seth

era trist în paradis
riduri rochii cor de rouă
ochii lui fugind alături
de privirea ei râzând
satul luminat privește
autobuzul plânsul ocru
trec prin gări portar vorbește
despre-armată dimineața
deschid ochii frig și ea
a rămas unde-am lăsat-o
era de parcă greșisem 
ea plânsese înc-o dată
roșie camera de-acasă
obosit cu gând anume
ce mai aventură tristă
ce rămâne ce rămâne
zile trec vacanțe e-mail 
ton schimbat apoi se-aude
o împușcătură stranie
cad aripi o sută patru
eu în mine mă împătur
ea în ea se-ascunde bine
ani trecând recunoștința
o mimez zâmbind și gândul
am fost frumos și puternic
pe cât am știut atunci
te îmbrățișez aparte
poezii să nu le-arunci

luni, 5 septembrie 2016

mai stăm puțin

ascult o poezie și mă gândesc la femei care nu fac rău care nu există 
n-am cheie către savanele-alea bune
natură umană natură tristă
m-am pierdut pe drum la pâine m-am întâlnit cu-n înger 
mi-a zis că mă-ntorc mâine, da' cred că n-avea busola la el
ca o femeie-n apă ca o sirenă spartă
mă uit în gol când la tine când la mine când la cuvinte și mă gândesc spre mai departe
ți-am zis așa sunt femeile vor doar ce vor ele antologia lipsei

joi, 25 august 2016

#

am dus multe războie la 5 am
despre care dimineața nu mai avea sens să scriu
în patul meu în capul meu
doar eu și victoriile imaginare
răspunsuri exact așa cum se scriseseră înăuntru
ochii mă dor 
timpul nu există 
și totuși simt cum râde de mine

aș fi vrut să stăm doar noi doi
am fi discutat altfel
& să nu te fi pus în fața faptului împlinit 
așa încât să pară că m-am ascuns

nu știu dacă prietenul tău mai e prietenul tău 
asta nu schimbă aproape nimic
am încercat din nou să scriu frumos și-a ieșit asta
cred că e limpede că aș vrea să te aud mai des

asta nu e o poezie
pur și simplu ora la care te vei trezi tu
și la care pot pune mâna pe telefon
e prea departe

ești idiot
mai bine suni
o întrebi ce mai face
fără să mai explici nimic

ea o să priceapă că poeziile-s triste fără voia mea
și că nu s-a-ntâmplat nimic rău
și-o să sune ea
da?

lașule

funeralii

cerc închis într-un apartament ce seamănă cu o cameră de hotel pe același palier cu tine, îngerul tău păzitor și alți câțiva pieteni preg...