se face că trecutul mă pândește
se face că eu sunt trecutul care mă pândesc
îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni
albul ochilor ploaia rochiilor
o lumină din care mă separ
unu plus
unu plus
unu
are să fie seară
are să fie primăvară
eu sunt norocul tău
afundă-te cu mine într-un oraș
uite-te în ochii oamenilor
măsoară-le respirația
lasă-te măsurat
aici e jocul
în lumină 17-18 tineri de vreo 20 de ani ne arată o bucată de viață
și noi ne uităm și înfulecăm
le zâmbim iar unii dintre ei se bucură
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu