marți, 25 noiembrie 2014

ananghii

vor-beai și parcă te-auzeam poezie de om singur înecat în aspartam 
zbu-ram și-apoi aterizam în stomacul nesfârșit al peștelui de pe cadran
nimeni nu înțelege ce dau atunci când dau ce vreau atunci când vreau ce zic atunci când beau
nu iau cu împrumut iau de tot asta-i viața în caz de potop mai bine-ai face piața
de metale prețioase că urmează frigu-n oase că urmează hoți în case de păpuși mâini pe uși 
purceluși sacrificați ăștia-s liberi ăștia-s frați dezertați ce wați cu pretrecere cu praz voi ce credeați
oare cine să mă vadă dumnezeu pe-autostradă lambadă mansardă mori în cadă 
după masă pe ciment tata e locotenent nu răspund nimic și pierd 
după care-mi pare rău demisia pe birou strânge-i brațul cu-n garou viperele ies din ou nimic nou
omul antic nu știa asta e felia mea și nimeni nu se băga
îmi zice luca-n cartier băiat cu inima de fier de călcat un pompier 
polițist acoperit după toamnă vine iarnă nu vreau să îngheț de frig 
vând totul pe nimic și plec în vise unde-i plin de telefoanele cu fise de fete promise și de declarații scrise 
7 dimineața ne schimbăm fața ca sfinții nu ne iubim părinții iar mă dor dinții 
ca pe ploae nu știu pe unde să scot cămașa minții de pe foaie

luni, 24 noiembrie 2014

If anyone tells me it's better to have loved and lost than to never have loved at all

cadâm-cadâm
coboâm mii de scări înspre noi înșine
cadâm-cadâm
murim în fiecare seară
ne trezim cu găuri în tot corpul cumpărând flori roșii și haine din mătase 
ne scufundăm capetele într-un butoi cu vin
suntem cei mai frumoși cei mai buni  
armăsarul fuge și-n strofa asta
clopoțeii lui arghir și-ai femeii de pe bulevard 
îmi spun că acum poate să ningă
mă îngrop din cap până în picioare în lână și muzică tristă 
carbohidranți și iubire cu sila
ce-ar putea să salveze textul de la înec
omul de la o pierzanie imaginară
arcul de la o crimă
pe mine de la a nu te fi privit cu ochii închiși
sarcasmul sfârșitului de săptămână
trompeta spartă care nu va mai putea cânta niciodată 
cercul dinăntrul cercului
frânghia cu patru capete

duminică, 23 noiembrie 2014

lire înăuntru

canabis canabis canabis canabis canabis canabis canabis canabis bis
mâncarea de bază a oamenilor buni rămași fără inimă 
băutura alcoolicilor cu plânset de femeie
zilele intrând una în cealaltă lin ca într-un pachet mare de unt
te iubesc tare trimit totul către mare
trompeta elefantului îți va aduce aminte de mine
îmi ard tălpile și nimeni să le spună o poveste 
aluminiu în pantofii noi râset înghesuit în poșeta ei 
lalele pe 
gâște strigând
eu am patru ani și jumătate 
eu am doi ani și-un pic
eu am aproape șase ani

untitled

avioanele nu obosesc
rama acestui tablou cuprinde mai mult decât 
putem înghesui înăuntrul muzeului
câinele latră cristi plânge câinele latră georgiana există sare pe rana omului sănătos
sănătos omului rana pe sare 
există georgiana latră câinele plânge cristi latră câinele muzeului înăuntrul acestui tablou
anume ne vom întâlni în același loc 
ulm pe spatele singurului supraviețuitor fericit
sti-lo-ul-po-e-zi-i-lor-de-dra-go-ste

poezii reale

ca-dar
ca-das-tru
ca-da-vru
ca-ta-stro-fă
ca-ta-com-be
cal-car
ca-de
corp-pe-lân-gă-corp
pri-e-te-nul-tău
cel-mai-bun
cea-mai-ma-re-o-noa-re
cel-mai-fru-mos-grad
vin-pă-să-ri-de-mă-ri-mea-mâi-ni-lor-ta-le-și-ne-sal-vea-ză
și-ne-duc-pe-pla-ne-ta-un-de-nu-doa-re
da-că-vei-a-vea-ne-vo-ie-de-un-om
mă-voi-pre-schim-ba-î-na-poi-în-om-pen-tru-ti-ne

joi, 20 noiembrie 2014

#

apapapapapapapa-papapapapapapapa
papapapa-papapapa
vopsele cad mâini privesc ce doresc inimi așteaptă lumina lumina
ursul se-ntoarce acasă anotimpuri culegând mâini iertând
totul ascunde totul ascunde totul ascunde cine ești 
plecăm departe dar cine poate știi când vom revedea uliul apărând intrarea
când vom repera prima ninsoare nu mă mai doare bun venit
pampadam-pampadam-pampadam-pampadam
tu numai tu glasul tău ochii tăi vii și mă iert și te iert
ca și cum ca și când doar tu ești pe pământ
ca și cum ca și când
papapapapapapapapapapapa

hipopotamul

hipopotamul din inima ta nu te lasă să dormi
vrea să stai cu el să-i spui după ce principii trăiesc oamenii
nu știe că pământul se învârte în jurul axei sale
un prieten în jurul unui prieten

hipopotamul din inima mea nu mă lasă să dorm
vrea să stau cu el să-i spun după ce principii trăiesc hipopotamii
nu știe că viața e o înșiruire de imagini în fața cărora putem zâmbi
luna se învârte în jurul axei sale
un prieten în jurul unui prieten

ploaia cade

tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada 
tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada
omul culege omul adună resturi neajusurile orașului urmele lăsate de ea
cu tălpile cu mâinile dimineața rochia ei preferată zâmbetul interminabil nemuritor
n-o să plec niciodată și tremură și plânge și râde și e încă o dată o nouă zi 
facem cumpărături coborâm nori ne spălăm într-o cascadă mare cât un apartament
scriu fericirea în fiecare strofă apoi împachetez totul într-o sticlă ce va pluti
cad pe gânduri 20 noiembrie rinoceri pitici mă sărută pe gât pe umeri 
bat într-o tobă aud clapele încet vaporul ce ne va duce în altă țară 
într-o lume în care fiecare om scrie poezii mănâncă cel mult o dată pe zi
iubesc copaci crânguri cai singuri îi scap din cuști păcălesc hingherii cu un cântec la pian
pielea ta miroase a nesfârșit în sfârșit nu-mi mai e frică de mine
cangrena sfârșitului de lume pistolul cu apă marginea tuturor lucrurilor
iarna e din ce în ce mai aspră motorul inimii mele acelerează toate rotițele mă caută
eu am fugit după tine am străbătut 3 păduri 2 târguri 3 adunări ale păsărilor albastre
o să te găsesc chiar dac-ar trebui să mă transform în șarpe în vânător
alcoolul se răspândește înăuntru mă trezesc cu tine în brațele mele îmi pipăi fiecare venă în parte

luni, 10 noiembrie 2014

baron metru

n-am depășit momentul iubită mandragora
n-am văzut în viața mea o pictură adevărată o femeie care să rămână un vultur care să-nchidă ochii
leșin totul e negru și-abia acum învață clovnul că sfârșitul ne ia pe toți
fac rugăciuni pe autostradă
ce-vor-să-facă-ce-vor-să-vadă
miros a usturoi asta mă face băiat mare
cad bucurându-mă 
gunoierul-gropar mulge vaca care zâmbește

duminică, 9 noiembrie 2014

untitled

te caut într-o înregistrare din târgoviște douămii doișpe
nu citești îți iei premiul ca și cum ai fi eu 
și fugi repede la loc jignită aproape
știi că poezia ți-a dat deja toate premiile ei frumoase, calme
hidoase
îmi închipui că mă așez acolo la masă fără niciun text pregătit 
și încep să spun 
nu mă așteptam să ne găsim aici atât de sus și de departe
fiecare cu lumea lui înăntrul căruia celălalt
nu mai are ce căuta
m-ai ajuta dacă ai plânge puțin 
da' nu cum plângi tu de obicei, să nu te mai poată opri nimeni
asta ar da momentului puțină glorie
o pudră albă și dulce peste desertul învingătorilor
mi se-noadă stiloul și nu mai știu ce să scriu înțelegi
ai putea să-mi iei tu mâna în mâna ta și apăsând împreună
să scrijelim ceva frumos iar degetele mele să se schimbe-ntr-un fluture 
te iubesc, zice călugărul, dar sunetul lui se oprește într-un clopot galben
apărut ca prin minune în fața ta
spune-i încă o dată o să fie bine de data asta
dar călugărul se încolăcește în sine 
devenind foarte
foarte 
mic

post-alfabet #1

aceasta nu este
un texxxxt
creierrrrul meu nu este
creierrrrul meu 
de când tu 
ai îngesuit un glonț mare și ascuțit
în capul meu plin de jucării și animale cu aripi
înghițind piroane și suc de kiwi încercam să impresionez audiența
cai fără adăpost
muște obeze
fluturi care trăiesc mult
tu nu știi încă 
dar dumnezeu te-a adus aici să mă iubești
o să-ți spun asta peste câteva luni
o să înțelegi
ca un criminal educat, o să te porți bine
foarte bine o să te porți

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

păsările migratoare

natural felul în care
felul în care
păsările migratoare
mănâncă corbii
și totuși corbii
nu se pot supăra

scafandrul

un bolnav care 
așteptând sfârșitul
m-a găsit pe mine 
viața împărțită pe bucățele
o tabletă imensă de ciocolată cu biscuiți 
ne-tre-zim
nu-mai-pă-să-ri-le-mai-așteaptă-puțin
un bolnav care
așteptând asfinținul 
a găsit-o pe ea
numărând florile cu mare atenție
kanadia
începutul petrecerii seamănă cu sfârșitul ei 
sânul tău stâng seamănă cu mâna mea dreaptă
gândul meu stâng seamănă cu ochiul tău stâng
ana cântă
cristi crește noduri în gâtul unei lebede mici
pășim pe lună râzând
mergem ca și cum sub noi ar fi o clătită uriașă 
așteptând fălcile râzânde ale ilincăi
sacul de box din mansardă discurile cu 
călătoria nesfârșită a oamenilor în jurul unei axe
haosul ne mângâie de fiecare dată silabisește să nu vă temeți
în china oamenii 
în inima ta oamenii 
ascundeau aluminiul de mine
ochii mi se strâng obosiți toba știe să bată 
sâmbăta sunt un arici de mărimea nasului tău 
nimeni nu știe asta
stacojiu sufletul călătorului zâmbetul ăla ca și cum am fi ajuns în sfârșit
în sufrageria mea de pe tudor vladimirescu 
flori de plastic iubiri de catifea
m-aș așeza puțin aș privi cerul dinăuntru 
năuc aș ruga scafandrul să cânte
și cineva ar dansa pentru mine ca să-mi fie clar că iubirea
există la fel cum dumnezeu 
există
lăcustele șoptesc cuvinte din nu mai mult de două silabe 
aici își imaginează fiecare câte două silabe
consoarte infinite
dacă citești asta să știi că nefericirea e o perdea nesigură
îndărătul căreia
se află

joi, 6 noiembrie 2014

auramaspoeziile

only hoooope 
she stays
în fiecare zi mi-e dor de tine
nu mai vreau să public nicio carte
n-ar ști să explice mușuroiul 
într-un con penumbră
cocon sincretic 
vinul curge și toți locuitorii pieptului meu încep să plângă
e ca și cum poezia ar trebui să servească golurilor metafizice
dar nu servește
și totul intră în cochilie
acolo unde te poți odihni acolo unde se aude marea
acolo unde te sărută dându-te cu capul de geam râde și spune iartă-mă
ghiveci nesfârșit vechi și neîndurător
dumnezeu al îndrăgostiților blocați în ei înșiși 
fă o minune

and i know and i know and i
and i know and i know and i i i 
and i know and i know and i
and i know and i know and i i i

miercuri, 5 noiembrie 2014

lumeamea

cam acolo cam atunci cam acum cam când 
sparg tot în lumea mea de sunete și bând căzând
îmi rog un nou început scot foile pline de lut
n-am mai ieșit de mult n-am mai iubit de mult
n-am mai ieșit de mult n-am mai iubit de mult
mă cheamă nu-știu-cine-sunt-nu-știu-cine-sunt
bun venit în lumea mea de anacoda mut de anaconda mut de anaconda mut 
poezia doare se trezesc toți câinii adormiți sub nori 
alunecați în mare amuțiți de flori
poezii pe tobe privește-mă bine bine? 
poezii pe tobe sunt nimic bine?
cel mai bun scor într-o casă de păpuși criminal fără mănuși
n-o să plecăm prost dispuși aroulaci grămadă aurolaci grămadă aurolaci grămadă aurolaci grămadă

alexandru inadaptabil

acum se scaldă caută restul cară viermi mă privește 
ochi de pește ochii-n sare ochii-n noapte n-o să mor 
degeaba se roagă toți caii degeaba se numără banii
degeaba se gudură fanii degeaba te uită 
argou ca yin și yang alexandru inadaptabil saltimbanc inutil 
pasăre scârbită de viață nu înțeleg de ce fac tot ce fac 
mă transform  dar ceva mă scoate de acolo 
încă nu e momentul plouă încă nu e momentul 
piele udă și strigi pe mine mă cheamă seringă 
se stinge ultimul bec vreau să trec dincolo și nu-mi permite nimeni 
mă știi bine oprește-te la lumina roșie și așteaptă ca un șarpe sătul peste pulpele tale
fără să-ți fie frică fără să vrei să pleci de insula asta pe care am crescut
lilieci oameni timizi gravată robinson mașină de-nvins bătrânul și marea plecare
marea uitare marea felație metafizică metadonă la patru

metam

suntem cei mai buni prieteni până când tu uiți de tot
sabia otrava cercul scrisul nu mi-l mai suport
bara de protecție cade accident pe dn1
cine cere cine bate sânge peste tot în casă
fetele cele mai grase strigă nouă nu ne pasă 
trezește-te băi poete că-ți golesc 3 hoți cabana
95 lovim cu sete dăm ca dana marijuana  
paranoia cal la troia iar te vezi cu toți tâmpiții
paranoia cal la troia iar te vezi cu toți tâmpiții
râd copiii te trec podul
râd trec calm cu ochii șterși
închid ochii portocale mă gândesc la ce nu ești

luni, 3 noiembrie 2014

nimic personal

nimic personal
nimic personal
nimic personal
nimic personal
nimic personal
nimic personal
nimic personal
nimic personal
muzică de canibali
muzică de canibali
nimic original
secreții
aprilie
divin
sincopă
declar
călătorie 
la munte
termite
iubire
salvează
șamanul
uimește
omul din tine
râzi
uimește
râzi
crește
dorința
și cade
și cade
și cade
un clopot
mă strigă
nu răspund
deși aș vrea
deși ai vrea
nu mă cunoști
deși acum
ți-am spus ce simt
vei fugi
cu șalupa
cu andreea
cu raluca
ardem 
amintiri 
sinoduri
sinoduri
te sperie
adevărul 
te speriu
totodată
dintr-o dată
viitorul
dintr-o dată
viitorul
dintr-o dată
viitorul

muzica și viața

care mi-am dat foc la pian să mă-ncălzesc și tu crezi c-o să mă faci bine 
sunt o pasăre, niciun fel clește nu-mi poate cuprinde aripile
sunt atât de singur încât nu știu de mine 
sunt atât de fericit încât n-o uit nicicând pe ea
dup-amiaza și-o cafea, deși n-am băut din ea 
dup-amiaza și-un vin roșu, da, ea m-a condus acasă
m-a pupat părintește pe frunte n-am mai văzut-o niciodată 
știi cum e? sper că nu. toți cred că soarele răsare-oricum, eu cred că soarele ești tu 
și-acum prin noroaie mă văd semăn prăpăd
tot ce-ar trebui să fi trecut în pielea mea de om mărunt pătrunde 
nemenajat nederanjat ca un telefon fără fir 
reînvăț să respir din inima mea safir 
reînveți să scrii scrisori 
reînvăț să să fiu artist, pot să fac s-apară flori

poezie în re

re-prezint, re-prezint toate fetele din stradă care n-au uitat și simt 
re-prezint, re-prezint muzica întunecată, deși eu nu știu să mint 
do-re-mi, do-re-mi, sare portativu' magic înainte să se facă zi 
știi, ferma animalelor, caietele cu poezii nu-s ale lor 
am venit s-o fac apoi să plec în zbor, ultimul scriitor modern din babilon 
treaba mea nu-i treaba lor, treaba mea nu-i treaba lor 
au venit, au venit să mă vadă, din păcate au uitat că nu numai băieții stau în stradă 
și nu te-așez departe pe un nor, strada muzicii mele noi e a tuturor

duminică, 2 noiembrie 2014

remediu kp7

de fapt când îți dai seama că n-ai realizat nimic
zici nu-i nimic oricum suferința doare 
fiecare cu ce n-are tu dorește-ți n-o să ai
visezi la mare dar iar ai rămas închis în casă se pare
oare pentru tine n-o mai fi nimic 
te uiți sub pomul de la crăciunul trecut rămâi trăznit
cimpnzei de tot felul banane și femei 
poți alege să ai totul dacă vrei
după care te trezești ești iar plin de sânge
știi cine plânge 
știi cine strânge gunoiul 
din inima ta de înger
unu-unu unu-doi
unu-unu unu-doi
unu-unu unu-doi
unu-unu unu-doi
căzut la pat nu mă mai regăsesc în chestii simple
tot ce scriu e dedicat chiar dacă nu se simte simte
te-ntrebi de ce scriu am un pix cu opt etaje
nu iubesc pe nimeni și nu știu ce-nseamnă

remediu kp6

sunt un nimeni 
și ce-i cu asta
prietenii mei imaginari vorbesc liber
ești ca mine 
și ce-i cu asta
cu ochii ăia scoși n-ai cum se vezi mai bine
bine pentru bine rău pentru rău
zimbru demodat ce cauți tu în locul meu 
ce vreau se-ntreabă multe
băiat de frunte unde erai când ne rugam moartea?
ar fi trebuit să vii să-ți iei partea
dadada dadada fără niciun sens asta e arta mea 
și ce-i cu asta
ani de zile fără sex 
ani de zile fără tine
pătratelele vii pe pantalonii de la mine
cântă și nu uita să sapi 
umblă vorba asta între patriarhi

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

remediu kp5

tot ce fac are sens dar îmi aștept sfârșitul 
ca o casă de păpuși luată cu japca de fi-tu
ca un ficus ca o stea ca o floare ce apare-n casă 
spune-mi unde te doare și acolo-apasă
eu n-am vrut să te supăr ești cam trist dar știi asta
încă nouă luni și te îneci și gata 
sunt atât de prost de la tine mi se trage 
când moare de frică și leul polar rage
sunt atât de sincer de la mine mi se trage
nu mai înțeleg nimic din mii de pagini

vezi-ți de treabă

pe fereastră ghid albastru deschis începând să traiesc ce nu vedeam în niciun vis alarmant de singur căutând sensul în toate înc-avea curaj ...