joi, 6 noiembrie 2014

auramaspoeziile

only hoooope 
she stays
în fiecare zi mi-e dor de tine
nu mai vreau să public nicio carte
n-ar ști să explice mușuroiul 
într-un con penumbră
cocon sincretic 
vinul curge și toți locuitorii pieptului meu încep să plângă
e ca și cum poezia ar trebui să servească golurilor metafizice
dar nu servește
și totul intră în cochilie
acolo unde te poți odihni acolo unde se aude marea
acolo unde te sărută dându-te cu capul de geam râde și spune iartă-mă
ghiveci nesfârșit vechi și neîndurător
dumnezeu al îndrăgostiților blocați în ei înșiși 
fă o minune

and i know and i know and i
and i know and i know and i i i 
and i know and i know and i
and i know and i know and i i i

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

oamenii mici

se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...