tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada
tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada tadadada
omul culege omul adună resturi neajusurile orașului urmele lăsate de ea
cu tălpile cu mâinile dimineața rochia ei preferată zâmbetul interminabil nemuritor
n-o să plec niciodată și tremură și plânge și râde și e încă o dată o nouă zi
facem cumpărături coborâm nori ne spălăm într-o cascadă mare cât un apartament
scriu fericirea în fiecare strofă apoi împachetez totul într-o sticlă ce va pluti
cad pe gânduri 20 noiembrie rinoceri pitici mă sărută pe gât pe umeri
bat într-o tobă aud clapele încet vaporul ce ne va duce în altă țară
într-o lume în care fiecare om scrie poezii mănâncă cel mult o dată pe zi
iubesc copaci crânguri cai singuri îi scap din cuști păcălesc hingherii cu un cântec la pian
pielea ta miroase a nesfârșit în sfârșit nu-mi mai e frică de mine
cangrena sfârșitului de lume pistolul cu apă marginea tuturor lucrurilor
iarna e din ce în ce mai aspră motorul inimii mele acelerează toate rotițele mă caută
eu am fugit după tine am străbătut 3 păduri 2 târguri 3 adunări ale păsărilor albastre
o să te găsesc chiar dac-ar trebui să mă transform în șarpe în vânător
alcoolul se răspândește înăuntru mă trezesc cu tine în brațele mele îmi pipăi fiecare venă în parte
joi, 20 noiembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
poate tu erai
poate tu erai - cunoscut și mă tot strigai să vin să te ascult poate tu erai - neștiut și mă tot chemai să vin să-ți cânt poate tu erai auzi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu