te caut într-o înregistrare din târgoviște douămii doișpe
nu citești îți iei premiul ca și cum ai fi eu
și fugi repede la loc jignită aproape
știi că poezia ți-a dat deja toate premiile ei frumoase, calme
hidoase
îmi închipui că mă așez acolo la masă fără niciun text pregătit
și încep să spun
nu mă așteptam să ne găsim aici atât de sus și de departe
fiecare cu lumea lui înăntrul căruia celălalt
nu mai are ce căuta
m-ai ajuta dacă ai plânge puțin
da' nu cum plângi tu de obicei, să nu te mai poată opri nimeni
asta ar da momentului puțină glorie
o pudră albă și dulce peste desertul învingătorilor
mi se-noadă stiloul și nu mai știu ce să scriu înțelegi
ai putea să-mi iei tu mâna în mâna ta și apăsând împreună
să scrijelim ceva frumos iar degetele mele să se schimbe-ntr-un fluture
te iubesc, zice călugărul, dar sunetul lui se oprește într-un clopot galben
apărut ca prin minune în fața ta
spune-i încă o dată o să fie bine de data asta
dar călugărul se încolăcește în sine
devenind foarte
foarte
mic
duminică, 9 noiembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
oamenii mici
se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu