apapapapapapapa-papapapapapapapa
papapapa-papapapa
vopsele cad mâini privesc ce doresc inimi așteaptă lumina lumina
ursul se-ntoarce acasă anotimpuri culegând mâini iertând
totul ascunde totul ascunde totul ascunde cine ești
plecăm departe dar cine poate știi când vom revedea uliul apărând intrarea
când vom repera prima ninsoare nu mă mai doare bun venit
pampadam-pampadam-pampadam-pampadam
tu numai tu glasul tău ochii tăi vii și mă iert și te iert
ca și cum ca și când doar tu ești pe pământ
ca și cum ca și când
papapapapapapapapapapapa
joi, 20 noiembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
cocor
mă uit la tine cum stai pe călcâie asta e o invitație, de aici se zboară în brațele tale e bine poate oamenii se despart, unul ia zidul c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu