care mi-am dat foc la pian să mă-ncălzesc și tu crezi c-o să mă faci bine
sunt o pasăre, niciun fel clește nu-mi poate cuprinde aripile
sunt atât de singur încât nu știu de mine
sunt atât de fericit încât n-o uit nicicând pe ea
dup-amiaza și-o cafea, deși n-am băut din ea
dup-amiaza și-un vin roșu, da, ea m-a condus acasă
m-a pupat părintește pe frunte n-am mai văzut-o niciodată
știi cum e? sper că nu. toți cred că soarele răsare-oricum, eu cred că soarele ești tu
și-acum prin noroaie mă văd semăn prăpăd
tot ce-ar trebui să fi trecut în pielea mea de om mărunt pătrunde
nemenajat nederanjat ca un telefon fără fir
reînvăț să respir din inima mea safir
reînveți să scrii scrisori
reînvăț să să fiu artist, pot să fac s-apară flori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu