luni, 3 noiembrie 2014

muzica și viața

care mi-am dat foc la pian să mă-ncălzesc și tu crezi c-o să mă faci bine 
sunt o pasăre, niciun fel clește nu-mi poate cuprinde aripile
sunt atât de singur încât nu știu de mine 
sunt atât de fericit încât n-o uit nicicând pe ea
dup-amiaza și-o cafea, deși n-am băut din ea 
dup-amiaza și-un vin roșu, da, ea m-a condus acasă
m-a pupat părintește pe frunte n-am mai văzut-o niciodată 
știi cum e? sper că nu. toți cred că soarele răsare-oricum, eu cred că soarele ești tu 
și-acum prin noroaie mă văd semăn prăpăd
tot ce-ar trebui să fi trecut în pielea mea de om mărunt pătrunde 
nemenajat nederanjat ca un telefon fără fir 
reînvăț să respir din inima mea safir 
reînveți să scrii scrisori 
reînvăț să să fiu artist, pot să fac s-apară flori

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

oamenii mici

se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...