scafandrul

un bolnav care 
așteptând sfârșitul
m-a găsit pe mine 
viața împărțită pe bucățele
o tabletă imensă de ciocolată cu biscuiți 
ne-tre-zim
nu-mai-pă-să-ri-le-mai-așteaptă-puțin
un bolnav care
așteptând asfinținul 
a găsit-o pe ea
numărând florile cu mare atenție
kanadia
începutul petrecerii seamănă cu sfârșitul ei 
sânul tău stâng seamănă cu mâna mea dreaptă
gândul meu stâng seamănă cu ochiul tău stâng
ana cântă
cristi crește noduri în gâtul unei lebede mici
pășim pe lună râzând
mergem ca și cum sub noi ar fi o clătită uriașă 
așteptând fălcile râzânde ale ilincăi
sacul de box din mansardă discurile cu 
călătoria nesfârșită a oamenilor în jurul unei axe
haosul ne mângâie de fiecare dată silabisește să nu vă temeți
în china oamenii 
în inima ta oamenii 
ascundeau aluminiul de mine
ochii mi se strâng obosiți toba știe să bată 
sâmbăta sunt un arici de mărimea nasului tău 
nimeni nu știe asta
stacojiu sufletul călătorului zâmbetul ăla ca și cum am fi ajuns în sfârșit
în sufrageria mea de pe tudor vladimirescu 
flori de plastic iubiri de catifea
m-aș așeza puțin aș privi cerul dinăuntru 
năuc aș ruga scafandrul să cânte
și cineva ar dansa pentru mine ca să-mi fie clar că iubirea
există la fel cum dumnezeu 
există
lăcustele șoptesc cuvinte din nu mai mult de două silabe 
aici își imaginează fiecare câte două silabe
consoarte infinite
dacă citești asta să știi că nefericirea e o perdea nesigură
îndărătul căreia
se află