tot ce fac are sens dar îmi aștept sfârșitul
ca o casă de păpuși luată cu japca de fi-tu
ca un ficus ca o stea ca o floare ce apare-n casă
spune-mi unde te doare și acolo-apasă
eu n-am vrut să te supăr ești cam trist dar știi asta
încă nouă luni și te îneci și gata
sunt atât de prost de la tine mi se trage
când moare de frică și leul polar rage
sunt atât de sincer de la mine mi se trage
nu mai înțeleg nimic din mii de pagini
sâmbătă, 1 noiembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
ochii și da ochii și nu
ochii lui spun nu ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu