joi, 30 octombrie 2014

la prima

poate vrei să știi ce mai fac 
adevărul e că (nu) m-am schimbat 
nu mai sunt copil trebuie să-ți spun neapărat 
cineva a scaldat o pasăre în pieptul meu 
ciugulește din bătăi mereu 
iar eu uit de mine
uit de tine de plânsul tău din autobuz de glasul meu tremurat
ar trebui să știi neapărat 
oricâți bărbați vei întâlni tu 
nimeni nu te va iubi cum te iubesc eu
un prinț al nimănui 
un tată bun
un frate mai mare
acum mă întreb câte cascade vrei să duc în spinare
ascultând

remediu kp4

dacă vrei să știi asta nu-i artă
e un fel de bine ai venit la mine-acasă
te cunosc la fel cum uneori mă cunosc pe mine
viața în peșteră n-a omorât pe nimeni
crezi tot ce ți se spune 2.86
ar fi trebuit să știe viața e cea mai mare dintre farse
lasă covorul roșu pune mâna citește
nu mai lăsa poeziile în coadă de pește
cercul celor ce nu știu centrul celor ce nu pot
farmecul prăbușirilor pe coridor

remediu kp3

nu te-am uitat
stop 
nu tu cealaltă
stop
nu tu cealaltă
stop
nimic nu e ceea ce pare 
stop
suntem cele mai puternice ființe vii dar o răceală ne zboară-n spațiu
stop 
nu mai știi cine ești iar asta doare
stop 
începi să-ți prinzi degetele în mașina de scris opium absint sare de baie
stop

remediu kp2

eu sunt poet nu mc să ții minte
tot ce uit sau greșesc e dincolo de cuvinte
eu sunt poet nu mc să nu uiți asta
nu am datorii la nimeni sunt un melc îmi plimb casa
eu sunt poet nu mc să ții minte
toate au un rost chiar dacă rostul nu se vede bine
eu sunt poet nu mc să nu uiți asta
fii cel bun cu tine bumerangul se întoarce obișnuiește-te cu asta

miercuri, 29 octombrie 2014

remediu kp

încă te întrebi cum e să fii lăsat pe întuneric
te trezești fără bani și târfe undeva în interbelic
eroul națiunii toți te-au lăsat singur
ești un miriapod cu prea puține brațe și părul pe bigudiuri
azi vreau să știi că tot ce ai nu e de fapt al tău 
când ți se pare c-o să mori te rogi până și tu la dumnezeu
tristeți ipocrizie fără margini te visezi artist vrei să umpli iar mii de pagini 
prea devreme-acum nu? prea târziu niciodată 
asta nu e doar povestea mea e și povestea voastră

miercuri, 22 octombrie 2014

te iubesc sa moara poezia mea de strada

pentru toate fetele care-nțeleg ce se petrece 
beau apă cu vin pietre rămân dar apa trece 
apa tace cine poate să te uite să-mi spună și mie
când intrai în carne ca-n carmangerie 
se schimbau la față semafoarele 
am umplut cu tine toate coridoarele
inimii mele de basm care bate ca o tobă 
luată de pe o tarabă aproape negru vodă
d-aia-mi plâng de milă ca o fântână stricată
te iubesc să moară poezia mea de stradă
sunt cameleon nu mă văd nici eu
ani de viață subterna epidermă de liceu
prometeu banii sau viața sau sutienele-ntr-o pungă
aventura vieții tale biletul de cursă lungă
car cu mine o fantomă poartă și numele tău
pune totul la bătaie și mă dezbrac de cavou 
în carouri sincopate lumea vrea și lumea cere
glicerină și glucoză cea mai fată dintre stele
antricoate scriu stingher cu mâna cu care
ți-am zis bună seara eu sunt sensul vieții rare
trăite la înălțime schimbă sensul schimbă ochiul
toate seamănă cu toate toate seamănă cu tata
la sfârșitul zilei scriitorul face plata

marți, 21 octombrie 2014

tpiim #1

cioc-cioc 
aștept
bătaia mâinii tale mici
în ușa mea
cioc-cioc
într-o dimineață ploiasă 
într-o dimineață cu soare bun
scriind sute de pagini despre ceea ce se vede înăntrul ochilor tăi
când eșecuri infinite pălesc în fața vieții adevărate
bucuriei fără sfârșit

joi, 16 octombrie 2014

untitled

mă trezesc la cinci treizeci mănânc un sandwitch cu miere și totul seamănă
în casa de paie în capul meu neieșit în lume
buline plânsete și săruturi acolo unde timpul nu poate trăi
fluturii mănâncă liniștiți
am fost înlocuit cu un câine

să nu ai încredere în băieții ca mine îți vor face capul vraiește
dau cu copita și mi-e silă de laptele cald scurs pe beton
de neîncrederea dimineții și de parcările ce nu țin cu mine
eu sunt calea și viața eu sunt toți băieții de după
întoarce-te să lovim mașini oglinzi să-mi fie frică de tine

nu merit nimic
asta-mi dă dreptul să scriu și să țip
să apăs pe butoane ca un dactilograf alcoolic

vezi-ți de treabă

pe fereastră ghid albastru deschis începând să traiesc ce nu vedeam în niciun vis alarmant de singur căutând sensul în toate înc-avea curaj ...