cioc-cioc
aștept
bătaia mâinii tale mici
în ușa mea
cioc-cioc
într-o dimineață ploiasă
într-o dimineață cu soare bun
scriind sute de pagini despre ceea ce se vede înăntrul ochilor tăi
când eșecuri infinite pălesc în fața vieții adevărate
bucuriei fără sfârșit
marți, 21 octombrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu