încă te întrebi cum e să fii lăsat pe întuneric
te trezești fără bani și târfe undeva în interbelic
eroul națiunii toți te-au lăsat singur
ești un miriapod cu prea puține brațe și părul pe bigudiuri
azi vreau să știi că tot ce ai nu e de fapt al tău
când ți se pare c-o să mori te rogi până și tu la dumnezeu
tristeți ipocrizie fără margini te visezi artist vrei să umpli iar mii de pagini
prea devreme-acum nu? prea târziu niciodată
asta nu e doar povestea mea e și povestea voastră
miercuri, 29 octombrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
poate tu erai
poate tu erai - cunoscut și mă tot strigai să vin să te ascult poate tu erai - neștiut și mă tot chemai să vin să-ți cânt poate tu erai auzi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu