dacă vrei să știi asta nu-i artă
e un fel de bine ai venit la mine-acasă
te cunosc la fel cum uneori mă cunosc pe mine
viața în peșteră n-a omorât pe nimeni
crezi tot ce ți se spune 2.86
ar fi trebuit să știe viața e cea mai mare dintre farse
lasă covorul roșu pune mâna citește
nu mai lăsa poeziile în coadă de pește
cercul celor ce nu știu centrul celor ce nu pot
farmecul prăbușirilor pe coridor
joi, 30 octombrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu