Pagini

duminică, 28 martie 2021

în vara când ne-am tot hrănit

stelele își caută lumi în care să se-așeze când
un crocodil micuț deschide
un ochi cât să ne vadă-un pic
apoi cu zâmbet-mozambic
face gogoși pe piept pitic
e dimineață liniștit
pe străzi doar noi doar străzi
pe noi ne știu mecanicii de tren si zic
că vor să stăm cu ei câteva zile
să ne arate lumea sau să vedem lumea noi prin ei
veneția-i un oraș micuț cu apă oameni și condei ulei picant mese pe care să pășești
acasă e acasă și soare răsare de trei ori pe zi
în ochi te văd în ochi mă știi
timp bate bate timp fâșii
desene noi pe coridor se coc cireșe într-un pom cât altul face flori mai mari decât un cap de om râzând
casca trompetele prin pom că l-au gasit pe ibrahim
casca pisicile de fel cresc trandafiri cu clopoțel
la radio ne-auzim tot noi
în vizită doi porumbei
ai nostri parca sau ai ei
se plimbă pe la ecuador și-apoi vin li se face dor
hrană ești tu hrană sunt eu
nu fura soare prometeu el știe că e soare mai mereu
o pară iar se face măr un măr crește în fiecare om
din vara când ne-am tot hrănit cu apă și cu sâmburi
cu diamante fără să lovim
cu gramofon pișcoturi și cu vin
cu mult prea plin și-a mai rămas pentru vecinii noștri contrabas
pentru cine ne strigă pe la porți
pentru un litru de compot 
pentru când pare c-am zis tot 
tu pregatesti micul dejun eu am adus o supernovă
nu mai fi ințeleaptă tu
ți-a spus cineva din paris deși părea că nu l-am mai găsit
și nici nu ne-am mai amintit
de vara când ne-am tot hrănit cu nimburi
cu pește crud cu apă tare iar

eu fericit recit de pe malul marii mele ce, cred, dintr-un pahar s-a tot mărit
și-acum adăpostește tot ce poate înota 
în toamna când ne-am tot hrănit plăcinte calde și iubit

ea, lăsată-n fața casei noastre dintr-o mașina uriașă
uriașă uriașă
cu un bilețel pe care cineva scria
iubește și e de ajuns
toți au ajuns și sunt intregi
la iarnă o să te-nțelegi
la primavară să plantezi iarbă lalele și dovezi
și să iubești
atât mai are omul de făcut
în rest e totul pus la locul lui

spuneau păsări cântând pitit din vara când ne-am tot hrănit
cu fiecare dintre noi cu ploi cu începuturi noi
atât mai are omul de făcut

iubire

iubire  uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...