exod

suntem puntea

fără să știm

trecem prin timp cu timpanele pline de griji

un elefant îmi arată calea

seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când abia se cunoscuseră

și tot cu el la final

îmi indică exact cu brațele

cu semne luminoase

unde vibrează inima asta de supra-om

umblu fără să caut

unde

urma mă vrea plecat

în pântec

mă așez în fața farurilor

mă așez în genunchi

sunt primul împărat al romei

primul cocoș rămas fără gânduri în metropola asta

sunt împăratul lumii când lumea doarme

coloane de aer

coloane de adevăr

vinul în palme

îmi arată calea exact, iar eu nu pot să-l urmez

are la gât ceasuri care bat fin, sensibil

poartă cu el o mierlă

o aducere aminte

scoate pe gură un singur cuvânt

lotus

zice, lotus

aici, deja, fiecare pricepem ce vrem

ne înfășurăm cu pădurea asta

cu crenguțe de prun

ne transformăm în pasăre și zburăm

umblu fără să caut

unde

urma mă vrea plecat

în pântec

acum noi arătăm calea vulpilor venite din alte țări

le descurcăm mersul și versul și le punem la masă

ele vorbesc în limba lor

noi le înțelegem în limba noastră

iubirea e privirea ta caldă care mă ține

soarele ăsta e tatăl nostru

are mâinile încă tinere

umblu fără să caut

unde

urma mă vrea plecat

în pântec