cam acolo cam atunci cam acum cam când
sparg tot în lumea mea de sunete și bând căzând
îmi rog un nou început scot foile pline de lut
n-am mai ieșit de mult n-am mai iubit de mult
n-am mai ieșit de mult n-am mai iubit de mult
mă cheamă nu-știu-cine-sunt-nu-știu-cine-sunt
bun venit în lumea mea de anacoda mut de anaconda mut de anaconda mut
poezia doare se trezesc toți câinii adormiți sub nori
alunecați în mare amuțiți de flori
poezii pe tobe privește-mă bine bine?
poezii pe tobe sunt nimic bine?
cel mai bun scor într-o casă de păpuși criminal fără mănuși
n-o să plecăm prost dispuși aroulaci grămadă aurolaci grămadă aurolaci grămadă aurolaci grămadă
miercuri, 5 noiembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
oamenii mici
se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu