baracudă pâine udă până mâine până când
toată lumea se va ridica de la pământ strigând
libertate cu ce plec și ce vă las o lume nu-i un atlas
în glas de seară mult prea multe ore-n ceas
poezie fragment viața de pe ciment
călătoria credeam că-ncepe și se termină decent
fața gri inima gri 1-2-3-4 probă 0-2 robă psihiatru
cimitir înfrigurat pentru cine te-ai rugat
insalubru ca sfârșitul arme sticle și granituri
ochiul care nu se vede ochi ce nu se văd de riduri
lume multă oameni puțini
animale mestecând crini pe la vecini crezând că-s ciulini
totul într-o barcă ar fi vrut să nu ne știm
seringi lipsesc duminici lipsesc mă cheamă serafim
n-ai un pahar de vin să ciocnim să cinstim
șerpi stau la pândă după-un perete de scândură
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
nesupusul împărat
glorie nespusului împărat nespusului împărat ă, nesupusului împărat glorie nespusului împărat nesupusului nesuspusului împărat și oamenilor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu