baracudă pâine udă până mâine până când
toată lumea se va ridica de la pământ strigând
libertate cu ce plec și ce vă las o lume nu-i un atlas
în glas de seară mult prea multe ore-n ceas
poezie fragment viața de pe ciment
călătoria credeam că-ncepe și se termină decent
fața gri inima gri 1-2-3-4 probă 0-2 robă psihiatru
cimitir înfrigurat pentru cine te-ai rugat
insalubru ca sfârșitul arme sticle și granituri
ochiul care nu se vede ochi ce nu se văd de riduri
lume multă oameni puțini
animale mestecând crini pe la vecini crezând că-s ciulini
totul într-o barcă ar fi vrut să nu ne știm
seringi lipsesc duminici lipsesc mă cheamă serafim
n-ai un pahar de vin să ciocnim să cinstim
șerpi stau la pândă după-un perete de scândură
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
scriu să uit și uit ce scriu tata era vizitiu ochiul orbului târziu fiert ascuns vorbit în viu sunt sera animalele seara cartierul sunt vic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu