rigamortis

e noapte mă trezesc la tine-n mașină
eu în dreapta tu la volan cine-i de vină
intri-n primul parapet acum suntem lumină
e august dar ninge nu știu cum totu-i alb în jurul meu n-o să te pierd acum 
ți-am promis c-o s-apari pe-album în toate piesele în toate piesele
tu nu știi era septembrie și-a ieșit
n-a ascultat nimeni nu m-a sunat nimeni
n-am fise pentru telefoane publice știi bine
aș fi vrut să vezi mai mult din mine să văd mai mult
nu doar gropi și vitamine nu doar gol și țipete străine
nu știu cine sunt și nici de unde vin 
fulgi care ne-acoperă și flori care ne ies din piept o capodoperă
pustiu tu nu mai ești iar eu nu mai știu să scriu
nu e vina ta c-am rămas prăpastie
nu e vina ta că n-am știu ce mă paște
e-atât de simplu de fapt tu cu-ale tale eu cu-ale tale 
colile sunt goale ne vedem la intrare
timpul nu există poate d-aia mi se pare c-a fost ieri
unu unu doi unu unu doi se-aude-n cap
tre' să te faci bine neapărat
deschid ochii sunt la mine-n pat
aud tobele cu bat aud străzile cum țipă
aș pune mâna pe-o sticlă aș pune mâna pe-un stilou
văd bine acolo unde nu-i bine deloc
deschid ochii din nou sunt pe-o planetă în formă de ou
îi deschid iar și sunt la tine pe balcon 
nu-nțeleg nimic din toate lume spartă ce vrei 
ia ochii mei să vezi cum se vede prin ei