#

în pauze zac miros a funingine
ninge deasupra unui singur acoperiș
schimbul de cuvinte și mai ales respirația întretăiată
frica de ceea ce nu va fi mâine
scheletul schimbându-și traiectoria eu plângând în vise
vinul se bea încet ceasul se strică
serul curge peste răni de demult
am două inimi de sticlă gânduri de bine
nu mai aud pe nimeni am învățat s-ascult de mine
schema unei după amiezi în care soare e și pentru cel care n-are
ultimul sunet degetul pe trăgaci
cineva mă lovește cu patul puștii cat lat
mă trezesc lângă pat într-o baltă de sânge
soldatul mă-ntreabă cine sunt ajunge
asta-ncercam să aflu dar nu răspund
seara cade rapid ploaia acoperă cazarma
morții cu muzicile băieți cu inimi de aramă
un gram de minte urcăm încet
pe scările din aracet
trag draperiile mă văd în oglindă
oglinzile încep să se stingă