cine zice ăla e
poezie cântece
visele și vasele
paranoia transele
se rup toate plasele
s-au oprit planetele
se-aud multe țipete
ține-te luminile
adună-le
ascunde-te
sfârșitul nu te-ntreabă unde doare și de ce
dricul diamantele
diminețile
fără cine știe ce în portmoneu
sunt tot eu
aștept la culoarea verde zmeu
cicatrici
drum la bunici
oare cum erau șoselele când eram noi mai mici
un copil de mingi
patru mii seringi
plânge cere viață
până nu-i mai pasă
scâncete grimasă
ochii goi pe masă
șobolani terasă
andrea mă lasă
nu știe de mine
nu mai vede bine
oare unde-și ține
ce-ascundea de mine
cerul pentru sine
îl împart cu tine
cearcăne suspine
duminică, 9 august 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu