cine zice ăla e
poezie cântece
visele și vasele
paranoia transele
se rup toate plasele
s-au oprit planetele
se-aud multe țipete
ține-te luminile
adună-le
ascunde-te
sfârșitul nu te-ntreabă unde doare și de ce
dricul diamantele
diminețile
fără cine știe ce în portmoneu
sunt tot eu
aștept la culoarea verde zmeu
cicatrici
drum la bunici
oare cum erau șoselele când eram noi mai mici
un copil de mingi
patru mii seringi
plânge cere viață
până nu-i mai pasă
scâncete grimasă
ochii goi pe masă
șobolani terasă
andrea mă lasă
nu știe de mine
nu mai vede bine
oare unde-și ține
ce-ascundea de mine
cerul pentru sine
îl împart cu tine
cearcăne suspine
duminică, 9 august 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
scriu să uit și uit ce scriu tata era vizitiu ochiul orbului târziu fiert ascuns vorbit în viu sunt sera animalele seara cartierul sunt vic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu