cine zice ăla e
poezie cântece
visele și vasele
paranoia transele
se rup toate plasele
s-au oprit planetele
se-aud multe țipete
ține-te luminile
adună-le
ascunde-te
sfârșitul nu te-ntreabă unde doare și de ce
dricul diamantele
diminețile
fără cine știe ce în portmoneu
sunt tot eu
aștept la culoarea verde zmeu
cicatrici
drum la bunici
oare cum erau șoselele când eram noi mai mici
un copil de mingi
patru mii seringi
plânge cere viață
până nu-i mai pasă
scâncete grimasă
ochii goi pe masă
șobolani terasă
andrea mă lasă
nu știe de mine
nu mai vede bine
oare unde-și ține
ce-ascundea de mine
cerul pentru sine
îl împart cu tine
cearcăne suspine
duminică, 9 august 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
cocor
mă uit la tine cum stai pe călcâie asta e o invitație, de aici se zboară în brațele tale e bine poate oamenii se despart, unul ia zidul c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu