joi, 20 august 2015

twelve59

să-i dăm cezarului ce-i al cezarului pace portarului pace groparului scripcarului 
fiecare-n buzunarul lui gara plină cerșetori și dealeri întoarcem înc-o filă
prins între tine și tine ce se găsește dincolo de lovituri de țipete de semnături e limpede
simte-le cuvintele lovind de-acolo de unde vin totul arată-a sublim aici luminile parcă-s venin
dincolo de stradă m-așteaptă un baldachin un balon cu aer cald un băiat înalt 
un-armăsar lasat în șanț singurătate-abrutizată ramuri pline bilanț arome și niciun sfanț
alunecă adulmecă lumea lumea te-adulmecă te găsește lunea pui preț pe ce nu ai pui preț pe cer și rai 
sincronizat perfect cu ceeea ce visai alamă argint aur argumetul suprem pentru ceea ce nu semănai
o piatră o apă o lume care-noată o rimă-ncrucișată crucea de la gândul fetei ce încă te-așteaptă
sedat e ultima dată așa spune de fiecare dată căzând cu capul în cadă nu știm ce vrea să vadă 
pace lumii care nu ne vede pace rândurilor dintre perne atât cât vor mai fi e verde 
treceam puntea dincolo de trepte-i lumea rinocerilor înghițiți de-un puma îi prindem urma

Un comentariu:

funeralii

cerc închis într-un apartament ce seamănă cu o cameră de hotel pe același palier cu tine, îngerul tău păzitor și alți câțiva pieteni preg...