am știut dintotdeauna că am fost făcut să scriu
tu-așteptai să-ntindă mâna eu stăteam până târziu
sticla plina ochii mari umpluți cu vise
gurile umplute cu iluzii și cu fise
zicea n-o să mă sting și nu s-a stins nici azi
inima-i aud bătând ca nicio alta printre brazi
nu-mi e dor de nimeni îmi e dor de toți oamenii care-au trecut prin mine
ca o prăpastie un elastic în ultima stație ochi-i sunt de plastic
nu-i nimic un nou început e mâine viață pe culme viața acum e
run run like no one else învață să plângi pe vers
învață să-nveți din mers învață și n-ai să pierzi
ochii albaștri-l știi și tu inima tare
cine să-l audă noaptea cine să-l aștepte-n zare
e ca și tine ești ca și el
orice poate să conteze nu banii din portofel
oamenii din cerebel nu poți s-adormi
girafe cu gâtul scurt șapte unicorni rebeli
ha ha lumea-i a mea ce să fac cu ea (x4)
vineri, 11 septembrie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu