pentru georgi

când totul începe cu zborul amândoi pe deasupra orașelor de cobalt
dintr-o singură bătaie de aripi nevăzuți neauziți de miliarde de pământeni 
simțiți poate doar de el dinainte știind fiecare poem
pare imposibil să deprinzi pasul omenesc călcatul străzilor pline de funingine
prietenește înțelegând totul de jos aici unde lucrurile se văd și nu se văd
armăsarii sunt într-o evadare continuă oamenii într-o continuă reîntoarcere
spre ceea ce li se pare că sunt spre ceea ce ar dori să li se cuvină
unii văd doar soarele alții preaslăvesc luna stiloul sticla de votcă
deasupra lor ne-a fost dat să zburăm nufitristăfetițameafrumoasă
cineva trebuie să fi lăsat un drum și pentru noi
de nu-i așa l-om face noi așa cum sângele își face drum înăuntru
filosoful trece în fiecare duminică prin zăpezi de doi metri pentru a da speranță câte unui om în nevoie
arcul se îndreaptă ochii tăi frumoși văd răsăritul iar eu sunt un simplu punct
în această călătorie înspre castel
acolo unde totul se înclină înaintea ta în ciuda vârstei tale fragede a râsului copilăros
ei știu că aduci bunătate așa cresc plante noi, copaci pitici cămile iepurași vorbitori
ploile sunt rare
așa se face că aducem împreună apă pentru planeta noastră 
în niște umbrele roșii mari pentru fiecare vietate în parte