ce dacă ați plecat după minele cu aur după minele tezaur marginea prăpastiei faur
ți se pare că m-ascund mi se pare că mă ierți ți se pare că lumina stă la mine pe pereți
limita e cerul scria pe o piatră cubică cine vrei tu să te-aplaude când crezi că scrii muzică
limita e cercul scria pe o piatră de mormânt maradona marlon brando eu nu sunt ceea ce sunt
aluminiu permanent șopârla vede bine pune-ți ochelari de cal conopidă endorfine
aici se termină aici începe piețele sunt pline de oameni pierduți prin minarete
așteptarea moartea n-are zice eugen ionescu eu un geniu stins să moară dan gică petrescu
să moară petrescu da' nu fotbalistu' d-aia nu mă las de viață nici de pixuri nici de piscuri
și urc singur mai bagă-o fisă înc-o fisă uită-i ritmul aș vrea să mă-ntorc în timp după ceasu' lu' bunicu'
bă bunicu' de ce zboară timpu' el să zică nu știu frate că m-apasă anotimpu'
bă bunicu' de ce zboară timpu' zboară și oamenii da' tre' să-i vezi așa cum știi tu
mai știi când ne jucam cu lingurile-n casă mai știu deși-mi pierdusem mințile pe la terasă
făceam pe mine făceam pe ei da' cui îi pasă să știi dincolo nu e nimic nici aici nu e nimic
până să-l întreb ceva nici nu mai era așa-i cu morții vin când vor pleacă tot când vor
hai felicitări hai că ne-ajunge limuzina uite-o și pe gina pistol gina trag amfetamina
bărbier întru sevilia de ce nu ești respectuos am crezut că pot să cred în tine nu-n ăla de jos
nu e gata dar mai bine mult mai târziu decât niciodată avea mâinile-ncrucișate tată
răsucește nichita-n mormânt un joint cu marmeladă și cu flori de câmp
nămolos ca tudor gheorghe ține mâna la gură când strănuți anecdote
tu pictează că io scriu cine-ajunge ultimu' trage capacu' la sicriu
tot poet și tu tot nu răspunzi băga-mi-aș singurătatea-n o mie de muribunzi
am răcit prin păduri mâncând amidon descuț abator pentru cei mulți
eu-n client din partea tatei care nu mai vine să ne vadă să ne simtă să ne ureze de bine
rimă spontană ca o cămilă afgană nu știu pentru cine se roagă statuia cea de taină
ca-n afganistan cămilele se nasc rapid ca heroina la gram comercializez cd-uri cu salam
sunt propriul meu stăpân propriul meu uite-un rege nu-nțeleg de ce toată lumea-nțelege
raportat la mine sunt un nimeni raportat la tine sunt ceva mai bine dar din dar se face primavară vară și dup-aia mori
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu