miercuri, 23 martie 2016

zborul cinci

tristețea cade ca o armă
pe cimentul rece
bang
tu stai tot pe pervaz
în visul ăsta te gândești la mine
1-2-3-4
și îți ceri iertare
1-2-3-4
mai știi când ți-am zis că te iubesc
iubirea nu trece
când te întorci de la non-stop
n-o să mai fiu aici
să mă cauți
să alergi
să-mi spui am cumpărat toate astea pentru tine
întoarce-te
poezia mă face om
pentru două minute
click
începe să picure
o să mă găsești tu lângă gară
mâncând plângând
ce, credeai că nu te găsesc?
te dai mare cu poezia ta prostule
cocorii zboară
am rămas amândoi în anotimpul ăsta
de frică să nu ne împuște cineva
tu cu penele tale mari
tu cu burta ta mare
de mamă
de navă părăsită
cercul nu se închide niciodată
o să rămână mereu noapte
străzile goale
doar tu și cu mine râzând așa
vorbind și doar atât
când o să-ți dai seama că asta nu e o poezie și
c-am blocat tot orașul pentru tine
o să ți se pară simpatic
joia spargem magazine
marțea cântăm
algoritmii rămân aceeași

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

funeralii

cerc închis într-un apartament ce seamănă cu o cameră de hotel pe același palier cu tine, îngerul tău păzitor și alți câțiva pieteni preg...