vin noaptea pe ploaie când casele se-ndoaie de atâta tristețe și liniște
și linii șterse și șoricei șerpi ștrengari șterpelind singuri steagurile
simetria scocurilor scuipând sare
ocheanul vitreg vede până dincolo de noi scoici sparte bancnote strânse într-o singură mână
pe mal un băiețel de mărimea unui bob de mazăre uite asta e poezia și-apoi dispare
dar de fiecare dată când deschid ochii cel puțin o fereastră dinspre grădină
trece râzând știe că ne vom întâlni ne vom juca girafele se vor înveseli din nou pe trapez
și nimeni nu va mai ieși de sub trapă
Se afișează postările cu eticheta tina diez. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tina diez. Afișați toate postările
luni, 27 iulie 2015
luni, 20 iulie 2015
tina diez
te-am văzut fără să știe
stăteai pitită în carmangerie
cu gândul la mii de congelatoare
la cum va fi lumea când vei fi mai mare
la câini alergând pe strada pe care
luminile sunt lumini migratoare
mimi veseli vând arcuri închise
trec orele-n ceasuri umplute cu fise
se înmulțesc cocori dar nimeni nu știe
tu încă stai pitită în carmangerie
stăteai pitită în carmangerie
cu gândul la mii de congelatoare
la cum va fi lumea când vei fi mai mare
la câini alergând pe strada pe care
luminile sunt lumini migratoare
mimi veseli vând arcuri închise
trec orele-n ceasuri umplute cu fise
se înmulțesc cocori dar nimeni nu știe
tu încă stai pitită în carmangerie
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea
-
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
leneșii ajung departe
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea