am fost aproape de rușine
mestecând am înțeles că nu vrea să plece
m-au văzut câțiva oameni
îmi spuneau: nu-ți cere scuze, totul este în regulă
dar eu fugeam și încălțările mele nu atingeau pământul
am trecut prin toate piețele
femeile voiau să-mi dea struguri și castane și loc de dormit
cerbul se uita la mine cu ochii fixi, cu un rubin roșu deasupra ochilor
miros teama asta, am mai văzut-o
podurile sunt moi
îmbrățișările sunt scurte și se tem de om
omul își face casa unde e frig, apoi se tot mută
mai aproape de locurile de unde se aude muzica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu