luni, 26 august 2024

coloseum

Era foarte dimineață. Atât de dimineață că nu puteam vedea soarele, după ce adormiserăm (toți) în Coloseum. Urma să ne luăm rămas bun de la păsări, de la case, de la vecinul care nu vorbește, de la tot ce suflă pe strada noastră.
By la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
  • someone sang and slowly dance V
    spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
  • arama
    de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
  • exod
    suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...

#

și când nu se întâmplă nimic tot se întâmplă ceva murmur muzici faze totul într-o împreunare perfectă, fără să știm un observator dansează a...