luni, 26 august 2024

coloseum

Era foarte dimineață. Atât de dimineață că nu puteam vedea soarele, după ce adormiserăm (toți) în Coloseum. Urma să ne luăm rămas bun de la păsări, de la case, de la vecinul care nu vorbește, de la tot ce suflă pe strada noastră.
By la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
  • #
    sunt sensibil ca o limbă peste cer  ca o limbă peste cer  ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin   ca un mare baladin   ca u...
  • kantgrene
    într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
  • #
    aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...

#

trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui