am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit
am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere
din vârful unui bloc cu patru etaje/
vârful picioarelor
pentru că poezia
pentru că poezia e ceva de care trebuie să te temi
sun-o, mi-a spus
e încă singură
o rochie albă nu înseamnă nimic
sun-o, mi-a spus
dar mâinile mi se făcuseră incredibil de mici
nu pot face nimic, am ţipat eu
am ştiut atunci că nu contează ce autori ne plac
cum e cu revistele literare
un cenaclu, în viziunea mea, arată cu totul diferit
exprimă cu totul altceva
ce vrei să spui, ce încerci să ne spui
desigur, nu aveam nici cea mai vagă idee
iart-o
şi totul are să fie mai uşor
golurile se-astupă cât ai zice Gellu Naum
Godot, această entitate pe care o înlocuiam deseori
cu Dumnezeu şi invers, zâmbea din colţul său
era clar, trecusem cu brio
a, era să uit
am sunat-o a doua zi
aproape de ora prânzului
era pentru prima dată
când îmi călcam în picioare propriile
rânduri
Ma bucur tare mult ca esti iar aici:)...cred ca nu trebuie sa-ti mai spun ce parere am despre poezia ta...:):)
RăspundețiȘtergeresa ai o zi frumoasa!
E bucurie ca ai revenit.
RăspundețiȘtergereSi frumusete...
Multa.
E reciproc!!!
RăspundețiȘtergereVa multumesc tare mult!
Cu mintea deschisa te primim si ne tot zambim intru tine!
RăspundețiȘtergerecorect- de poezie trebuie să te temi, pe poeţi să-i eviţi dacă nu vrei să ai de furcă.
RăspundețiȘtergereSi cine-o sa aiba grija de ei, poeziile? Sau isi poarta singuri de grija?
RăspundețiȘtergere