atunci mi-ai acoperit umerii cu aripa ta stângă
atunci mi-ai acoperit umerii cu aripa ta dreaptă
fuseseră dintotdeauna acolo
ştiam asta la fel cum ştiam cine
te-a trimis înaintea-mi
o căldură din lumea de dincolo
o tăcere din lumea de dincolo
n-are să mi se întâmple nimic, îmi spun
respirând cât s-ar fi putut de întreg în clipa aceea
răul are o cu totul altă aură
asta e mâna lui Dumnezeu
asta e mâna ta contopindu-se
asta e una şi aceeaşi mână ascultând
dimineaţa sosise pe neştiute
eram întreg
chiar mai întreg decât înainte
atunci m-ai mângâiat cu aripa ta stângă
şi cu cealaltă aripă
fuseseră dintotdeauna acolo
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
ochii și da ochii și nu
ochii lui spun nu ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu